Ati auzit vreodata criticii de arta sau biografii vorbind despre X sau Y personalitate in culori? "Acum vizionam o lucrare din perioada rosie a artistului.."spre exemlu.Ei bine, daca eu as fi artist, as spune cu siguranta ca traversez ceea ce se cheama perioada vanata(sau ar fi mai bine sa-i zic vinetie?) a umilei mele existente.De ce vanata?.. Nu stiu, poate pentru ca saracia e vanata, poate deoarece de o vreme incoace , in fiecare dimineata privindu-ma in oglinda ma intreb:"Ce dracu caut eu in viata mea?"
Nu sunt pesimista, Doamne fereste, incerc in fiecare moment al vietii mele mizerabile, sa gandesc pozitiv. Am incercat chiar sa fac o statistica a lucrurilor bune care mi se intampla zilnic, pentru a-mi ridica moralul.
Am incercat si aproape am reusit sa ma sugestionez ca destinul meu nu e unul oarecare si ca pana la urma mi se va intampla ceva fantastic, care ma va scoate din rahatul cotidian in care inot.Asteptam un semn...
Si iata ca a venit si semnul, sub forma unui mesaj de la 123 Orange, un mesaj in care sunt indemnata sa raspund, prin sms-uri la intrebarile lor de cultura generala.Am pus botul, am inceput sa raspund la tot mai multe intrebari si dupa fiecare primeam incurajari ca sunt tot mai aproape de castig.Sosise ora sa merg la servici si eu tot mai raspundeam mesajelor de la 123. La servici am continuat sa primesc si sa trimit mesaje si eram tot timpul incurajata ca sunt tot mai aproape de castig, pana cand , dintr-o data s-a intrerupt conexiunea si am fost anuntata printr-un mesaj de la Orange ca abonamentul meu este suspendat pentru neplata. Am ramas ca la dentist...
Abia a doua zi, interesandu-ma mai amanuntit despre ce e vorba, am aflat ca de fapt eu trimisesem un numar foarte mare de sms-uri si ca de aceea fusesem intrerupta, ca eram datoare pt sms-urile trimise 180 de E.
Asta n-ar fi fost nimic daca, la aproximativ o saptamana de la acea data, sefa mea nu m-ar fi concediat, tot din vina sms-urilor...Asta se intampla cu putin inaintea sarbatorilor de iarna...era cu adevarat ceva care imi schimba viata.

Întrebări

Sunt sigură că fiecare ditre noi, a auzit măcar odată, exclamația:"Tinerii din ziua de azi!"urmată de o mișcare dezaprobatoare din cap.Tuturor li se pare că ei au fost mai buni la vremea lor, dar de fapt uită că și ei au fost neînțeleși atunci și că de când e lumea și pământul au existat conflicte între generații.Este firesc și cât se poate de normal, ca ei, tinerii să fie altfel, plini de elan și exuberanță,
pasionați de ceea ce fac, gata oricând să ia viața în piept.Condiția necesară și suficientă pentru a-i înțelege este, în opinia mea, să nu uităm cum eram noi cu adevărat la vârsta lor, să nu uităm cum gândeam noi la vârsta lor.
Prinși în vacarmul cotidian, stresați de problemele exintențiale, cei mai mulți adulți consideră că asigurându-le un confort material acestor tineri, s-au achitat de orice datorie față de ei... dar dialogul, comunicarea? Mă întreb câți părinți de adolescenți își cunosc cu adevărat odraslele? Câți știu ce pasiuni, ce aspirații, ce împliniri sau neîmpliniri, ce frămăntări interioare au aceste odrasle?

Răsărit de soare

Să zicem că mă aflu într-un soi de convalescență ...încerc să-mi revin de pe urma unor șuturi succesive pe care le-am primit recent de la viață. În sinea mea știu că voi trece și peste asta, știu că mai devreme sau mai târziu soarele va reveni pe strada mea... la urma urmei,dacă îl fardăm puțin, dracul nu mai e așa de negru, îi putem zice drăcușor.Până una alta învăț să mă bucur de fiecare lucru bun care mi se intâmplă, oricât de mărunt ar fi el.
Una din micile mele bucurii este scrisul.Nu știu dacă scriu bine sau rău, nu stiu încă dacă pot stârni interesul cuiva cu scrierile mele dar încerc...Încerc nu doar să scriu de dragul de a scrie, cum am facut-o până de curând, vreau să comunic.