luni, 23 iulie 2018

poruncă

leg noapte albă
de noapte albă
de noapte albă
și filozofez de doi bani

dumnezeul   poemelor mele
nu-i decât o însumare de anormalități
și un creier  jumătate inimă - jumătate normal

poruncă
” să nu-ți faci chip cioplit după fiara din tine”


vineri, 20 iulie 2018

de-a noaptea

am insomnii

cât e noaptea de lungă
eu număr și-adun
pun filme sub pleoape
 gândesc
lumea-n dungă
 da-n loc de aproape
 dimineața-i în zori
iar zorile-s mâine

mă jur că pe pâine
aș manca-o pe toată
cât e de lungă și lată
noaptea cu gânduri haihui
 aș pune-o în cui
sau într-un joben
s-o scot doar la iarnă
cum aș scoate o blană
neagră și scumpă
de bizon sau de nurcă

am insomnii

să vii să nu vii
din somnu-ți adânc
să îmi ții de urât
să numărăm oi și fluturi
sau poate săruturi
și picuri de ploaie
în noptea greoaie
când

 eu am insomnii







miercuri, 18 iulie 2018

dragă alma

ce aș mai crește eu în colivia coastelor mele
dacă nu ai fi tu
dragă alma
cum ar urla a pustiu sufletul meu indigo
și cum ar muți dacă nu ai fi tu
dragă alma
cum mi-aș alinta toate bolile
cum mi-aș primeni toate viețile

cum aș mai rupe din mine poemele
strop cu strop
 sângele meu când dulce când leneș
n-ar mai avea nici un foc
și--aș fi
only me and my restless heart
dragă alma

vineri, 23 martie 2018

despre roșii

a fost o vreme nu foarte demult
când se propăvăduia materialismul
dialectic și istoric
un viitor luminos
epoca de aur
apostolii roșii umblau din casă în casă
să împărtășească înțelepciune
dar mai ales să ia 
tot ce mai era
în ograda omului
care performa o echilibristică aproape perfectă
pe muchia aceea subțire numită
limita subzistenței
numai pentru a se transforma în ceea ce s-ar fi numit omul nou

încă de pe atunci toate  animalele erau egale
dar unele mai egale decât altele
(exact ca-n povestea lui orwell)

ne-am învolburat și ne-am răsculat
am omorât dumnezeul omului nou
dar au venit alții și mai egali

am plecat
mulți dintre noi am plecat
ne-am revarsat precum apele
în toată lumea
pentru că nu ne-am mai găsit locul
în țara aceea frumosă
și povestea continuă




joi, 29 iunie 2017

Alma

tu
ești dusă cu pluta
cu toate că până acum ar fi trebuit
 să renunți să mai crezi
în feți frumoși cu sufletu-n vânt
gata să-l pună oricând
la picioarele tale
să-ți aducă apa vieții și a morții
și să plutiți așa în neștire pe norul
ăl mai pufos

tu
nu ești cu toate oile-acasă
fiindcă oile tale sunt duse și ele cu pluta
pe toate apele lumii
să le numere
să le mâne insomniacii posaci
lipsiți de imaginație

tu
în colivia coastelor tale mai crești suspine
câteodată poeme sau păsări
doritoare de zbor




sâmbătă, 22 aprilie 2017

despre vântoase

de-o vreme în umărul meu stau toate vântoasele
nu vor sa plece
așa cum pesemne eu
n-am vrut n-am vrut
chiar n-am vrut să mă nasc
imi era teama
sau lene
sau bine
sau pur și simplu nu aveam chef să dau ochii cu lumea

doctori și moașe ar fi putut atunci să promită
ca-n basme
marea și sarea
cerul cu stele
un făt frumos sau
tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
dar nu
ei m-au adus pe lume cu forța

biata mea mama
se jură și-acum că n-a mai văzut copil așa de urât

ee ce să-i faci
acum stau și mă-njur cu toate vântoasele din umârul drept
și-mi promit că-ntr-o zi o să astup borta vântului
după care-o să scriu și-o să scriu  și-o să scriu

joi, 9 februarie 2017

tendințele modei

sezonul ăsta se poartă ochelarii de cal
pe inima goală
pe sufletul nud și nătâng
șchiopătând
după care se numără baiurile
de la nouă la opt apăsat  ca-n ardeal
un bai la cap unul la deal
 un bai la genunchi altul la muncă
 unul  acasă altul în coaste
în carafa cu vin sau în noapte
în pantofii cei noi sau în străinătate
of -of -of  of
dacă n-ai bai să îți iei
că se numără
și se poartă pe inima golă
cu ochelarii de cal
dacă nu la vreun bal
măcar la spital

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.