sâmbătă, 21 august 2010

ca o stafie


bântui oraşul acesta
în care tăcerea e o stradă cleioasă
invadată de mimi cu feţe spoite

nu ştiu ce caut ce vreau ce aştept
cine sunt
reflexia mea în perdeaua de ceaţă a lumii
e irelevantă şi mi se pare inutil să mai caut

după amprente sufletele desperecheate
sunt neidentificabile
atât de mutilate nu le vrea nimeni
nici măcar eu nu vreau un asemenea suflet

doar bântui