"trei
în călătoria asta nu pleacă decăt ochii curioşi
doi şi jumătate
avem perne de perne pufoase şi mari cât toată Calea Lactee
doi
pentru fiecare nas cârn am în buzunar pus deoparte
cel mai fin praf de stele"
aşa striga Alma cu glasul de taină
în vreme ce patul ei aproape uriaş primea pasageri
în pijamale de gală
şi la bord erau încărcate albume şi cutii de pantofii
cu poze color sau alb-negru dând pe dinafară de atâta poveste
"unu
pornim
plângăcioşii nu au voie la bord"
corabia noastră aluneca peste timp spre ţinuturi
cu totul şi cu totul aparte
şi ea Alma devenea tot mai mică
mai mică
până când ajungea o zânişoară cu ghetuţe de lac
