vineri, 7 februarie 2014

a deep voice or a very suave

"You know"

Alma said in one of our nights of counsel and mysteryâ

”"I have no the exact definition of life
of death nobody has but sometimes it's just like that
you travel
an archaic vehicle or
one modern
in the air on the water on the road of iron or stone
first class or the last class
does not even matter
you travel
others around you talk about all
all but not you
 because you took the air very absent
very blasé and you do not feel
to the window all the beauties of the world 
long are spoiled from prying eyes but not yours 
because your eyes are stuck deep in the floor
you're thinking about a thousand ... 
and the green horses on the walls
now you do not feel
maybe you'll have tomorrow
after a year or two years
you'll see how it sees the world 
and to hell 
everything seems to flow normally

when 
a deep voice or a very suave 
direct increase in your eardrums and says: 
"Please keep calm and 
Prepare your souls for evacuation "

joi, 6 februarie 2014

o voce gravă sau una foarte suavă

”știi

spunea alma într-una din serile noastre de sfat și de taină

” nu am o definiție exactă a vieții 
a morții
nimeni nu are dar uneori e așa

călătorești
cu un vehicul arhaic sau cu
 unul  ultramodern 
în aer pe apă pe drum de fier sau de piatră
cu clasa întâi sau cu ultima clasă
nici măcar nu contează
călătorești

în jurul tău ceilalți vorbesc despre toate
cu toți dar nu și cu tine 
fiindcă tu ți-ai luat aerul de foarte absent 
foarte blazat și n-ai chef

la fereastră toate frumusețile lumii
îndelung răsfățate de ochii curioși dar nu și de tine
fiindcă ochii tăi stau înfipți adânc în podea

te gândești la o mie de ...
și la cai verzi pe pereți
nu ai chef nu acum poate mâine
la anul sau peste doi ani
o să vezi cum se vede o lume
și la dracu'
 totul pare să decurgă normal

când 
o voce gravă sau poate una foarte suavă
crește direct în timpanele tale și spune:
”vă rugăm păstrați-vă calmul și
pregătiți-vă sufletele pentru evacuare”







luni, 3 februarie 2014

uneori

 mi se împăienjenesc ochii căutând
ceva altceva dincolo de albul unei foi
 de ecran de fereastâ
de ochii  care căznesc să nu spună nimic

dincolo

 nu  stiu de caut viața sau doar cuvintele
care de-o vreme nu mai fac casă bună cu mine
oamenii sau doar siluetele lor într-un teatru de umbre

uneori

 mă despică  pumnal dinspre înăuntru înfipt
un dor de ceva ca de-o vară cu soare cuptor și cu pietre de râu
înșirate sub tălpile mele cum niște trepte vrăjite
către o dimensiune bizară