afară

-Fiincă este încă toamnă şi e rost încă de soare, mama Sheba şi pisoii au ieşit azi la plimbare.Nu e frig, dar nici prea cald, nici senin, nici prea-nnorat, vreme bună dragă Bia, pentru ei de cercetat.
-Au ieşit? Să văd şi eu! Cred că este prima oară când blănoşii cei micuţi scot boticurile-afară.
-Au ieşit, iată-i în curte! Vezi cum calcă curajoşi şi privesc întrebători lucrurile noi şi multe ce apar de peste tot?
-Văd! Ce sfios păşesc acuma Pip şi Nod! Au uitat şi de hârjoană şi de dop.
-Care dop?
-Cum care dop?! Dopul lor, legat cu sfoară, de uşa de la cămară...
-Ai dreptate, au uitat fiindcă au atâtea lucruri, foarte noi de cercetat.
-Şi-apoi Kitt e o figură, chiar îi tremură blăniţa de emoţii, iar codiţa lui savantă iar e semn de întrebare .
-Şi Simina?
-Este mută şi cuminte, ceea ce e lucru mare!

gânditorul

Vezi tu Bia, fată dragă, singur pe televizor, Kitt e astăzi gândior.Nu doreşte să se joace, nu bea lapte, nu vănează, nemişcat precum un sfinx, pur şi simplu meditează şi se-ntreabă:
De ce baba are moş? De ce moşul are barbă? Cum aduce dimineaţa, pintenatul de cocoş? De ce soarele e galben? De ce creşte-n curte iarbă?Cum şi de ce zboară raţa? De ce oul nu-i pătrat?De ce laptele e dulce, nu sărat?
-De ce scăfârlia lui se întreabă-atât de multe, nu cumva a fost în curte?

dimineaţă

După-o noapte liniştită, cam în orice dimineaţă, e puţină vânzoleală, în căsuţa cea cochetă de pe strada Nucului.
Moşul alb, cu pipa-n mână, mormăie că nu găseşte, nicăieri în toată casa, pipa lui.Iar bunica, ca bunica, prepară cafea cu lapte şi-o serveşte, într-o cană smălţuită, moşului, cam pe la şapte.
La şapte şi jumătate, Kitt micuţul tigrişor,pâş, pâş, pâş, e-n misiune pe covor.Iar în mintea lui felină, de expert în vânătoare, şlapii roşii cu buline, ai bunicii, sunt o mare provocare.
Puii negrii Pip şi Nod se trezesc abia la opt şi se iau la trântă dreptă-ntodeauna pentru-n dop, legat cu sfoară de uşa de la cămară.
La nouă, alba Simina, mai isteaţă si mai brează, tricotează un fular din lână sură, cu andrelele bunicii.Şi... cum numără întruna, doi pe faţă, doi pe dos, nu ştiu cum, firul de lână se-nvârteşte tacticos, pe lăbuţele micuţei, pe codiţă si pe bot.Zău, nu ştiu unde-i fularul, oricât stau să mă socot!
Pe la zece, mama Sheba îi culege pe blănoşi, îi sfădeşte, le dă lapte şi apoi îi pune-n coş.Şi cum până la amiază, nu mai este foarte mult, toţi pisoii meditează la timpul care-a trecut.