"stai cuminte şi taci”
după pietre mărunte se ascund umbre mici
fiţigăi le numeşte tata când aruncă momeala
cizme de şapte poşte pălărie de pai
undiţe cârlige mulinetă şi alte o mie de accesorii mărunte
„stai cuminte”
din piatră-n piatră râul e mai uşor de cuprins
soarele arde roca sub tălpile mele
sfârâie descântece
umbra mea răsturnată nu-mi aparţine
se maimuţăreşte face bezele îşi pune coarne
sau aripi râde de mine
se ascunde în soarele din oglindă
numai eu sunt cuminte şi nu ştiu deloc
cine a slobozit toţi fiţigăii prizonieri nici cine
a încâlcit firul acela lucios şi subţire din râu
stau cuminte
tata înghite cuvinte le mestecă pe îndelete dar
sub pălăria de pai ochii lui răbdători
sunt ochi de erete
