replica data unui poem de Stoian G Bogdan

 Nu mă vrei într-atât cât să
îți pese că am un soț un amant un iubit
doar imi scrii un aproape sonet
și te-ntrebi dacă-i dulce fructul oprit
decubit prurit letargie angoase
mai contează când te împunge Aghiuță în coaste?
și un ” ce” îți cam fură somnul tihnit
noroc
ce noroc că nu mă vrei înt-atât cât să-ți pese
de am un soț un amant un iubit

la capătul verii

am să plec

doar atât

cât să-ți dau un răgaz

tu între timp

să îți dai sufletul

inima

coastele

și vorba de-alint

la remaiat

se face devreme

știi

nu mai socotesc minutele orele 

timpul

se face devreme de când te aștept

așa

se face devreme și foame și-un soi de lehamite

mă gândesc

 orice aș spune a fost spus

și orice-aș gândi am gândit 

de cel puțin o mie de ori 

despre noi

și apoi vezi tu

sunt

umbrela rătăcită de ploi