boală carantinabilă gradul doi prognostic rezervat spre grav

toamna aceasta nebună ninge cu fluturi iar ochii
ochii aceia hipnotici te-nseamnă cu teamă

ţi-e frig

îţi impui să munceşti şi să uiţi dar te-ascunzi în cuvinte

te piteşti printre rânduri şi zaci

zaci

ceasornic bătrân inima nu ascultă cu fiecare nouă bătaie te pierzi

pierzi

înjuri răguşit adulmeci ca o felină flămândă durerea şi crezi că prin vene

îţi curge otravă te strânge-ncâperea n-ai aer ţi-e cald şi-ţi e frig

ning fluturi în tine toamna aceasta şi dulce şi cald îţi curge-n timpane

suspinul de care tu fugi

azi nu eşti don juan nu eşti nici casanova doar tremuri ca frunza şi arzi

fug

fug
cu sufletul în palme cobor zece etaje doar ca să mă pierd iar în strada cu mimi
îmi pun gene false şi zâmbet îmi spoiesc faţa dar adevârul e că reuşesc să fac toate astea
din ce în ce mai puţin

fug
şi aş putea să îţi spun ca mi-e bine că nu mi-e dor nu mă dori nu te vreau
că de ziua indepentenţei mele faţă de tine am sărbătorit cu o cană de vin
dar adevărul e că nu ţine şi aş fi vrut să îţi fiu prinzonieră
încă puţin