au îngheţat tânguielile lupilor aninate de lună
ca de un lampion purtător de dorinţe spre cer
au adormit toate nopţile albe cu stihiile lor
aducătoare de spaime şi ger
să nu le tulburi tăcerea
să nu le trezeşti
doar ţine-mă strâns şi spune-mi şoptit
(chiar dacă încă nu mă iubeşti)
despre miresme de fluturi şi aripi de flori
despre nori scărmănaţi ce par îngeri sau munţi
despre frunţi descreţite şi despre păsări de foc
despre harta din palma ta stângă noroc
nenoroc
adăposteşte-mă de sfârşitul de lume ce vine
în tine precum o arcă făcută anume să ţină
mereu departe de rău tot sufletul meu
curcubeu
