sâmbătă, 30 martie 2013

dragă Alter 19

după ce mi-au tăiat aripile au rămas nişte cioturi
dureroase la vreme la frig şi la ceaţă
dar mai ales dureroase în zori
când cerurile se rup de pământ sângerând
n-au putut să le taie de tot
să le smulgă cum smulgi buruienile
sa le ardă
electrotermocauterizare cum fac cornutelor
crescătorii avuţi
muguri de aripi creşteau iar şi iar la fiecare extirpare profundă
şi ei oboseau peste măsură
oboseau într-atât încât aş fi spus că renunţă
şi mă lasă-n durerile mele să plec
mai înalt şi mai alb
mai departe
dar nu m-au lăsat
le-au tăiat mai de sus să rămână doar cioturi
dureroase la frig

în seri ruginii mă plimbă prin burgul înţesat de miresme
 şi arome de ceai
de turle cu clopot şi sfinţi răstigniţi la răscruce de evi
centauri şi sfincşi
nu mă scot la mezat doar m-arată ca pe un trofeu câştigat cu sudoare
şi râd zgomotos dragă Alter
vorbesc despre viaţă ca şi cum ar vorbi despre o târfă bătrână
şi râd
iar şi iar ca şi cum râsul le-ar ţine de foame şi frig

 nu mă dau
nu mă pierd doar tresar la răstimpuri
parcă  speriaţi că mai zbor în înalt aşa fără aripi
din burgul ăsta prea plin prea bătrân
prea jilav












duminică, 24 martie 2013

pisicile nu se dresează

''drastic'' ai spus
cum un stăpân
sacadat
apăsând pe vocale
în vremea când eu ningeam
în mine adânc
troienind amintiri
piedestaluri
un regat ce-ar fi fost doar al tău cu fiecare sistolă diastolă
sistolă
''drastic'' milord nu sună
poţi privi încurcat
încruntat mai bine citeşti ziarul de ieri sau palma mea stângă
''drastic'' e aşa un cuvânt
ca o cămaşă de forţă
nu poţi plânge ierta nici iubi drastic
şi-apoi ţi-am mai spus milord
pisicile nu se dresează
doar torc

dragă Alter 18

"mi se aburesc ochii" am să-ţi spun
şi-am să-ţi spun cum insula asta(se zice) ar fi coborâtă din nori
într-o toamnă demult
pe vremea când cerul era bântuit de dragoni
uriaşi scuipători de flăcări pe nări şi pe ochi
cum fachirii vechilor zei trebuie să fi fost
o insulă aşa
ca o toamnă târzie care îţi intră în oase
în piept
îţi curge prin vene năvalnic şi rece
cu ploi

ştii
băştinaşii de-aici au sânge arămiu şi ochii de apă
 păr arămiu
iar pielea cum lutul nears îndeajuns
zâmbitori
mereu zâmbitori şi făcuţi cu răbdare
încăt uneori aproape-aş uita că mi-e dor
şi că doare
locul în care-am lăsat parte din mine
din care m-am rupt ca un fruct dat în pârg
ca un prunc înţărcat cu de-a sila
cu totul târziu

aproape-aş uita dar sub pleoape e ţara
nu de munţi şi de ape de pământ şi de piatră
ci altfel
cum numai în gând mai trăieşte copila din mine
iubita
îndrăgostita cu ochi visători

mă cânt cum  pruncii orfani
cum stihiile
cum bocitoarele bătrânilor zei dragă Alter
străbat labirinturi pe insula toamnei
şi îţi mai scriu uneori