Sirinx

Ce e o durgă? — Iartă-mă, Fleur, dar eu chiar nu pot gândi azi! spune Anemo, luându-şi cana de cafea cu frișcă într-o mână și începând a măsura gazonul curții cu pași mari și desculți. — Vă cred, domnule! Doamna mama dumneavoastră e... un altfel de vârtej, ea aduce ordine și... — Vârtej ai spus? Ea e Marea Îmblânzitoare de Haos... nici n-ar fi avut nevoie de o întreagă echipă să facă curat! continuă Anemo, privind spre fereastra unde silueta mamei sale se mișca cu o viteză ireală. E ca o Durga a curățeniei, Fleur. Ai impresia că are zece brațe care se multiplică în aer: cu unul șterge praful, cu altul sortează facturile, cu al treilea îmi ghidează viața și cu restul de șapte alungă orice urmă de inspirație din casa asta. Aflați la sfat în stratul cu flori, cei trei blănoși — pisoii și proaspăt salvatul din „ghearele deratizării”, Eol — își urmăreau cu privirea stăpânul care părea hotărât să-și facă necesarul de pași pe gazon. — E-Eol... ce e o durgă? A adus doamna mama o mașinărie...

The Collar of the Two Skies chapter 1

Chapter 1 Cats Can’t Be Tamed Either The morning of June 22nd was far from ordinary for the House of the Winds, and by no means was it quiet. Anemo came downstairs groggy, disheveled, and at an unusually early hour for a writer who mostly worked through the night. First on the list was his daily coffee—pink salt and whipped cream—but as he passed through the kitchen on his way to the press, he noticed that alongside his two cats' bowls, three little animals were now lined up instead of two. Next to Mistral and Sirocco stood a white cat, a Turkish Angora (most likely), with piercing blue eyes. “Are you still here, kitty? I feel bad for you, but I promise I’ll find your family. Let me take a photo! I’m sure your people are looking for you!” he said. Then, grabbing his phone, he addressed the toms, waving his free hand as if directing traffic. “Come on, boys, let me get a photo of 'The Duchess' so I can post it in the groups... maybe we’ll find her home.” “Quel idiot!” Mi...

Zgarda celor două ceruri capitolul 1

Capitolul 1 Nici pisicile nu se dresează Dimineața zilei de 22 iunie nu era una tocmai obișnuită pentru Casa Vânturilor și nicidecum una liniștită. Anemo coborî din dormitor buimac, ciufulit și la o oră neobișnuit de matinală pentru un scriitor care scrie mai ales noaptea. Prima pe listă era cafeaua cea de toate zilele, cu sare roz și frișcă, dar când, în drumul lui spre presou, trecu în revistă bucătăria, observă că lângă cele două boluri ale pisoilor lui erau acum aliniate trei animăluțe, nu două. Lângă Mistral și Sirocco era acum o pisică albă, Angora Turcească (probabil), cu niște ochi albaștri. — Ești tot aici, pisicuțo? Îmi pare rău pentru tine, dar promit să-ți găsesc familia. Hai să-ți fac o poză! Precis că ai tăi te caută! spuse el, apoi, luându-și telefonul, se adresă motanilor, dând din mâna rămasă liberă ca și cum ar fi dirijat circulația. Hai, băieți, lăsați-mă să-i fac o poză „Ducesei”, s-o pun pe grupuri... poate îi găsim familia. — Quel idiot! bombăni Mistra...

Pagini

Pagina de pornire

Un produs Blogger

Alinastasiuc.blogspot.com