Întrebări

Sunt sigură că fiecare ditre noi, a auzit măcar odată, exclamația:"Tinerii din ziua de azi!"urmată de o mișcare dezaprobatoare din cap.Tuturor li se pare că ei au fost mai buni la vremea lor, dar de fapt uită că și ei au fost neînțeleși atunci și că de când e lumea și pământul au existat conflicte între generații.Este firesc și cât se poate de normal, ca ei, tinerii să fie altfel, plini de elan și exuberanță,
pasionați de ceea ce fac, gata oricând să ia viața în piept.Condiția necesară și suficientă pentru a-i înțelege este, în opinia mea, să nu uităm cum eram noi cu adevărat la vârsta lor, să nu uităm cum gândeam noi la vârsta lor.
Prinși în vacarmul cotidian, stresați de problemele exintențiale, cei mai mulți adulți consideră că asigurându-le un confort material acestor tineri, s-au achitat de orice datorie față de ei... dar dialogul, comunicarea? Mă întreb câți părinți de adolescenți își cunosc cu adevărat odraslele? Câți știu ce pasiuni, ce aspirații, ce împliniri sau neîmpliniri, ce frămăntări interioare au aceste odrasle?