bună dimi

în fiecare dimineaţă la cinci urăsc alarma mobilului şi cocoşul de peste drum
numai şi numai datorită lor sunt atât de cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori

întotdeauna în nori mă scutur de lene dar ea rămâne în mine mereu ca un dor de alint

sau de tine iar dorul de tine e întotdeauna cumplit şi n-am timp mă spăl şi de el arunc

hainele în grabă pe mine mă strâmb în oglindă oglinda din lift e mereu mai lucidă ca mine

şi-mi spune cam tot dar eu fug n-am timp să gândesc nici măcar cum te-aş iubi îndelung dimineaţa

cum ţi-aş intra în sânge şi-n vis ca un drog fix la cinci la cinci jumătate trec zilnic pe roşu

de două ori de o parte şi de alta a parcului urăsc semafoarele farmacia din colţ are coadă

se vor da insuline de-aici vine un haski nu ştiu al cui mă conduce pănă la poarta miniinfernului

cafeaua cea de toate dimineţile o beau împreună cu eva spun bancul zilei

apoi uit de toate chiar şi de tine

n-am timp

să nu plouă

azi mă rog să nu plouă

treizeci şi opt cu doi cu patru treizeci si opt cu nouă

vecinul de jos ascultă manele

la maxim

termometrul e rece nu-mi aud gândurile dar

mă ghemuiesc în mine ca un copil în pântecul mamei

şi mă rog să nu plouă

să nu plouă azi când povestea noastră e încă

un desen pe asfalt şi gradele urcă

furnici pişcătoare-mi mărşăluiesc înspre tâmple

timpanele mele asudă manele şi scâncet

treizeci şi opt cu nouă treizeci şi nouă

cu unu' cu doi cu nouă

peretele tremură furnicile-l urcă manelele scheaună

sunt un desen pe asfalt şi

mă rog să nu plouă