Zgarda celor două ceruri capitolul 8



Capitolul 8


 

 În timp ce Anemo si Arcibald discutau in bucataried espre cât de, ...de negăsit este ea, Remi, Bise se apropie tiptil de cuierul încărcat mai ceva ca un pom de Crăciun pentru a-și face un plan de atac. Rucsacul nici măcar nu se mai vedea ...de fapt se vedea doar o curelușă , o bucată din curelușă . Suficient pentru privirea ageră a unei pisici de Angora. 

" Ca să pot elibere rucsacul, trebuie să ajung acolo sus ! Ca să ajung acolo sus ,deasupra cuierului trebuie să fac un salt îndrăzneț, să îmi iau avânt, așa, să îmi iau...voi urca scările și de acolo sigur ajung în vârf. Slavă Cerului că mai pot să găsesc!" 

Elegantă și agilă ca o adevărată felină, Remi urcă vreo șapte trepte ,făcu saltul de câteva ori doar în gând apoi își luă avânt și dintr-o săritură ateriză exact pe vârful cuierului pom, făcându-l să se clatine, dar numai puțin.

 " Oh, am aterizat cu bine, sa-mi trag sufletul mai întâi. Dar ce de boarfe a înghesuit "Dumnezeul poemului " aici. Se vede că nu a fost în inspecție doamna Aura ! Le iau pe rând " 

Pisica albă incepu să își folosească lăbuțele cu gheruțe pentru a arunca în spațiul dintre ușa de la intrare si cuier ,toate hainele care îi stăteau în cale . Două geci, o pelerină supradimensionată, o șapcă, o umbrelă și un fular kilometric.Abia după ce ea îndepărtă fularul rucsacul deveni accesibil. Își mai trase încă o dată sufletul, și cu un ultim efort, folosind două lăbuțe ridică rucsacul pentru a-l arunca și pe el pe podea dar, cuierul pom începu să se clatine , mult mai tare decât data aceasta și in cele din urmă își pierdu complet echilibrul. Căderea era de acum inevitabilă dar Bise, sări mai întâi în aer după care ateriză pe cuierul încă doldora de haine dar acum aflat la pământ. Ateriză ca un surfer iscusit pe placa lui sau ca o vrajitoare pe propria-i matură.

 "Așa, pisicile cad totdeauna în picioare !"

 Din bucătărie se auzi un zgomot puternic,ca și cum s-ar fi prăbușit acoperișul sau ar fi cazut un elefant...un mamut, ceva foarte mare din cer . 

—Ce e asta Gale ? E cutremur ? Ți se dărâmă casa ? întrebă Arbaletă șocat de bubuitură deschizând imediat ușa dintre hol și bucatarie . Pisica albă, îl privea senină ca și cum ar fi vrut de acum să decoleze sau să plece calare pe cuierul cel pom. 

Ceilalți blănoși, apăruseră și ei să vadă ce cataclism se abate asupra casei vãnturilor tocmai la timp pentru a-l vedea pe colṭurosul de Arcibald Peter Stone cum luase în brațele sale pisica albă și cu o neașteptată duioşie o mângâia. 

—Mon Dieu, era să fac infarct. mormăi Mistral. Uită-te și tu piciule ce face Arbaletă. Te așteptai ca stâncosu' să fie atât de.. 

—Cum mi-ai spus ? Arbaletă? Anemo băiatule cred că îți e tare cald cu dinții în gură ! 

—Eu ? Eu nici măcar nu mi-am deschis gura .Ce-i cu tine Arci ? Mistral îl privi cu subînțeles pe Eol care era din nou un abțibild pe plintă, de data aceasta sub caloriferul de pe hol, dar nu mai zise nimic. O privi apoi pe Bise și îi făcu pe tăcute semn să sară din brațele lui Arcibald. Ea nici măcar nu avu nevoie de un al doilea semn că sări imediat, scăpând de strânsoare . 

—Sirocco, şuteşte rucsacul când eu le distrag atenția ! șopti Bise după care, uitând complet de ceartă și de supărare toți blănoșii se făcură nevãzuṭi. 

—A, avem rucsacul domnișoara Remi !  L-am ascuns după fotoliul unde își ascunde Eol lucrurile lui alea de "intelectualist". .. șopti Sirocco echipajului de blănoși din curte.

—Ești un geniu piciule...doar că se spune intelectual, nu intelectualist. il corectă cu blândețe Eol apoi , după ce își drese vocea deveni nu doar foarte serios ci și îngrijorat . Ați fost pe fază și voi ? Arcibald l-a auzit pe Mistral și a înțeles ce a spus .

—Am observat și eu, băieți  ! Categoric asta are legătură cu zgarda mea. Ea se activează când cineva mă mângâie...cred. Acel cineva înțelege ce vorbim....încă nu îmi dau seama dacă înțelege doar pisicile sau și alte animale dar e ceva extraordinar .

 —Crezi ma chérie? După ce vedem conținutul rucsacului vom ști dacă avem nevoie de ajutorul lui Anemo sau nu...

În curtea lui Noel începu dintr-o dată o ceartă între porumbei si Skye. 

—Dacă acum te-ar mângâia cineva Remi , am aflat dacă zgarda e o punte de înțelegere către toate animalele sau doar către pisici cugeta cu voce tare Eol.

—Ce urât vorbește prietenul tău Gogo...auzi cum o provoacă pe Skye. Cum poți să ai asemenea prieteni Sirocco?

—Nu am , Mistral ...Gogo nu mai e prietenul meu . 

—Oare pe el l-a salvat moțata ? Trebuie să recunosc mon ami că eu nu îi deosebesc. Mie mi se par toți la fel .

—Nu pe Gogo l-a salvat, ăla are încă o cicatrice sub aripă. 

–Ha, ai auzit ce tupeu pe el , să îi zică bietei cățelușe să îi pupe undeva ...Dacă nu aș avea stomacul sensibil jur că l-aș mânca.  Nu așa se vorbește cu o ființă solară precum Skye! 

—Eu cred că e și hoț. L-am văzut cu ceva galben în cioc.Precis a luat din " soarele de rezervă" al cățelușei !

—Fie vorba între noi, puștiulică dar, cred că  nici Skye nu și-a cumpărat colecția de la magazin...





Comentarii