Capitolul 11
După două guri de tărie, Anemo își reveni în simțiri și se așeză pe mochetă, alături de blănoși, cu o mână pe blana pisicii albe pentru a păstra conexiunea deschisă.
— Agent 003,5, explică-mi și mie ce avem noi aici, că, dacă mă întrebi pe mine, este doar o mâzgăleală de-a lui tata.
Eol își drese glasul pe care mai că-l pierduse de tot din cauza emoțiilor și spuse cu timbrul unui dascăl care explică învățăceilor:
— Harta, copiată în grabă din memory de către profesor pe această bucată brută de in, arată ca un plan secret, geometric și mistic în același timp, unde știința se îmbină cu magia felină a Egiptului Antic. Cercul Central (Trupul lui Nut): În mijlocul pânzei este trasat, dintr-o singură mișcare de cărbune, un cerc mare, ușor asimetric din cauza grabei. Acesta reprezintă pântecul zeiței cerului, Nut. În centrul exact al cercului se află un punct îngroșat: Ochiul lui Ra (Udjat), privirea felină care veghează axa timpului. Linia Soarelui: O linie subțire de creion grafit taie cercul în patru, marcând axele cardinale. Pe această linie, profesorul a schițat rapid mici semne care indică sensul în care se mișcă energia anului. Solstițiul de Vară (Sudul - Sus): Este o pată violentă, aproape neagră, de cărbune ars. Profesorul a apăsat atât de tare, încât a zgâriat inul, desenând flăcări haotice și profilul deșirat, furios, al unei leoaice (Sekhmet). De aici a pornit dezechilibrul din casă. Echinocțiul de Toamnă (Vestul - Stânga): Este zona cea mai curată și studiată de pe pânză. Cu un creion bine ascuțit, profesorul a desenat două linii verticale perfecte, ca un portal, și silueta elegantă, suplă, a unui ghepard (Zeița Mafdet). Lângă ea este schițată o balanță fină, iar peste acest punct pisicile au așezat Ochiul lui Horus. Porțile de Est și Nord (Primăvara și Iarna): Sunt doar schițate schematic, abia vizibile. O formă mică de pisică domestică în Est (Bastet) și un vortex întunecat, circular, din cărbune șters cu degetul în Nord, reprezentând noaptea solstițiului de iarnă. Hieroglifele și traducerile scrise de profesor pe marginile pânzei, printre simboluri egiptene desenate rapid, sunt probabil cheia de citire a hărții. Lângă Portalul de Vară (Sekhmet): Sub hieroglifa soarelui arzător (Ra), scrie cu litere mărunte: *„Glasul leoaicei urlă în amiază, zeii simt punctul de fierbere al lumii de apoi. Ziua cea lungă e un nou început”*.
— Oprește-te un pic. Simt că-mi vâjâie capul! Înțelege cineva cu adevărat cuvintele astea?
— Eu nu, milord, spuse Mistral pe un ton serios și cu toată sinceritatea. Dar știu că Remi s-a transformat în pisică în ziua solstițiului, în momentul în care a găsit colierul... mă rog, zgarda celor două ceruri. A găsit zgarda aici, în curte, nu în Egipt, nu în cine știe ce punct sacru din universul ăsta mare. Zgarda fusese pierdută de Sirocco de mai bine de două săptămâni. Nu i-a simțit nimeni lipsa, n-a căutat-o nimeni și nimănui nu i-a sărit în ochi de acolo de unde era agățată de puștiulică.
— Domnișoara Remi, eu cred că bizbizul ăsta te aștepta pe tine. Doar ce ai apărut tu și ți-a făcut cu ochiul, completă Sirocco.
— Și ce-mi spui despre codul de deblocare de șase cifre? Asta cum o explici, *mon cher* Eol?
— Cum adică, despre ce cod vorbiți? întrebă Anemo în sinea lui, încă nesigur dacă această realitate e cea reală sau se află doar în visul lui.
— Domnișoara Remi are codul de deblocare al ecranului exact data solstițiului.
— Păi... sunt șapte cifre, socoti Anemo pe degete.
— Exact, codul ei de „șase cifre” este de fapt din șapte... o anomalie, iar aceste cifre reprezintă data solstițiului: anul, luna, ziua... în formatul ăsta, comentă sec Mistral. Ai tot dreptul să te doară capul.
— Mai vreți să vă citesc harta sau mergem la culcare? îi întrerupse Eol, supărat.
— Scuze, șoricelule! Spune mai departe!
— „Lângă Portalul de Toamnă (Mafdet - 23 septembrie): Sub simbolul balanței (Ma'at) și al sfeșnicului sacru, profesorul a subliniat de trei ori traducerea: *»Aici se măsoară ziua cu noaptea. La echinocțiu, umbra și lumina sunt egale. Este singura poartă prin care fiara redevine om, iar omul își găsește divinitatea.«* Lângă Ochiul central din mijlocul hărții, mai este o notă explicativă care le dă bătăi de cap blănoșilor: *»Timpul nu este o linie dreaptă, ci o spirală. Pentru a deschide Poarta de Vest, este nevoie de o oglindire a cerurilor.«*”
Anemo duse instinctiv mâna la buzunar pentru a-și lua telefonul, doar că pijamalele nu se asortau cu asemenea accesorii... în somn se presupune că nu suni pe nimeni.
— Trebuie să-l sunăm pe tata, doar că telefonul meu e sus.
— E mai bine să așteptăm, nu cred că profesorul vrea să fie sunat la ora asta, zise Eol și, practic, dispăru.
— Așa face el, îl liniști Mistral pe Anemo. E obișnuit să trăiască ascuns...
Comentarii
Trimiteți un comentariu