Sirinx

citeşte-mă singur fără nerv fără patos în şoaptă ca pe o taină şi nu căuta înţelesuri ascunse cuvintelor mele lasă-te cuprins ca şi cum te-ai cufunda într-o baie cu săruri în care te dezbraci de oboseală şi praf nu te gândi la nimic nici la” azi” nici la „mâine”nici măcar la ziua de ieri lasă-mă să îţi intru în pori aşează-mă balsam pe inima ta cunoaşte-mă în tihnă pe îndelete ca pe o lege străveche a firii şi nu întreba

Labyrinth Through The Mirror of Time Chapter 25

Chapter 25. Exhibit 1420 On the morning of the seventh of October, at ten o'clock, Anemo was looking out of the bedroom window, waiting for Omar and his black-and-white taxi. The young man had become his friend and personal guide, but Anemo still hadn't found the courage to reveal the white cat's true identity to him. She, the white cat, was pacing from one end of the flat to the other, as if trying to hit her daily step count before being loaded into the pet carrier. "No need to be nervous, Remi! We're visiting the museum in broad daylight this time, and we'll be just ordinary visitors. We don't even need the second collar anymore!" Anemo said, reassuring Remi as much as himself. "He's here! Right, time to board! Your Highness Al-Beyda, your grand journey is about to begin!" he joked, helping his friend and rival into the carrying bag. The morning was surprisingly fresh. There was a completely strange scent in the air for Egypt, as if ...

Labirint prin oglinda timpului capitolul 26

Capitolul 26. Ventriloc? Remi tresări sub mângâierea lui Omar, dar, la urma urmei, ea era autoarea cărții „Femeile nu se dresează” – nu se putea lăsa copleșită de emoții și în niciun caz nu putea rămâne fără cuvinte. De aceea, cu calm și nonșalanță, i se adresă taximetristului lor de ocazie, care cu siguranță știa mai multe despre artefactele egiptene decât ei, niște bieți scriitori. — Bună, Omar! Eu sunt prietena din copilărie a lui Anemo și acum sunt captivă în această blană superbă. Omar încremeni cu mâna pe gâtul pisicii, cu degetele îngropate în blana albă. Timp de trei secunde lungi, singurul sunet din sala bijuteriilor regale a fost zgomotul de fond al aparatelor de fotografiat ale turiștilor. Apoi, studentul-taximetrist de ocazie își retrase brusc mâna, de parcă s-ar fi curentat, și pufni într-un râs nervos, privindu-l fix pe Anemo. — Nu mai spune! M-ai lăsat fără cuvinte, domnule scriitor! spuse el, dându-și ochii peste cap în timp ce își căuta respirația. Jur că pentru o clip...

Pagini

Pagina de pornire

Un produs Blogger

Alinastasiuc.blogspot.com