Gizmo chillin' out

Giving me "the face" (sorry for the blur- no flash)

16 Jun 2006, North Rhine-Westphalia, Germany --- Guinea Pig and Kitten --- Image by © Frank Lukasseck/Corbis

SunClan

Israel

Happy cat, cat Kukito, gato feliz, gato Kukito, ragdoll.

Serval, also known as makanu in central africa is a wild cat, a predator..

Beaux 23June2008, age 5

Wildcats

Alles

Lionwww.ricktakagiphotography.com

Cuties

Chillout

girl c on left and girl d on right

Kitten on Pink Fake Fur --- Image by © Japack Company/CORBIS

Happy cat, cat Kukito, gato feliz, gato Kukito, ragdoll.

Seidenfell's Jala

Majestic feline onlooker.

onirofilm

Simţi?

Uneori dimineaţa miroase "a mine"dureros de plăcut şi te cânţi,

în tine ascuns ca o bocitoare păgână,

şi râzi şi te cerţi şi te frângi.

Fructul oprit este dulce,

deopotrivă aproape de iad şi de rai, păcat şi virtute, otravă şi vin.

Te juri mincinos cu toate că ştii,

în lumea utopică din spatele pleoapelor tale sunt eu, numai eu şi mă simţi.

Mă adulmeci flămând.

Te dor şi te ard ,te simt şi mă mint că exist uneori,

numai când dimineaţa ta miroase "a mine"

şi a dor de alint.

Prima ninsoare

Deşi-i frig de ceva vreme iar în sobă trosnesc lemne, toată gaşca de blănoşi (azi, ceva mai curajoşi) a ieşit iar la plimbare.

-Ce mustăţi întrebătoare! Ce blăniţe zgribulite! Ce priviri nedumerite!

-După cum vezi, dragă Bia, cred că acei mici pisoi din ograda moşilor, nu-nţeleg care-i pricina, pentru care toată curtea, toată lumea, are-acum blăniţă albă, ca Simina.

-Şi din cer cad fluturi mici, foarte reci, foarte pufoşi, peste gaşca de blănoşi. -Este prima lor ninsoare şi în lumea asta albă,paşii lor sfioşi şi mici lasă urme pe zăpadă.

-Şi alunecă blănoşii, şi mai cad, din când în când, iar bunicul şi bunica, mor de dragul lor văzând.

Lecţii

-La căsuţa moşilor de pe strada Nucului, fiecare ghemotoc îşi vede de treaba lui. Mama Sheba îi îndrumă, le dă lecţii, îi învaţă, să deprindă de cu mici lucruri bune pentru viaţă.Ia priveşte şi tu Bia!
-Văd! Simina cea micuţă şi isteaţă, vrea să-nveţe de la Sheba să păşească ca pe aţă.Mersul elegant pesemne, nu se-nvaţă aşa uşor căci din câte văd, micuţa se împiedică-n covor şi în loc de mers pe aţă, mersul ei de pisicuţă l-aş numi eu, mai degrabă, "mers lăbuţă pe lăbuţă".Dar Simina nu se lasă ci , încearcă iar şi iar, lecţia de eleganţă nu îi pare un calvar.Ştie că frumoasa Sheba, mama ei, e o felină cu alură de regină şi că dacă ea, Simina se va strădui să ţină capul sus, privirea-n faţă şi lăbuţele vor şti să păşească" ca pe aţă".
-Însă mersul nu ajunge, o pisică elegantă are blana-ntotdeauna, curată şi aranjată.
-Despre asta n-am ce zice, fiindcă vezi, chiar Simina se-ngrijeşte de blăniţă, cu limba şi cu-o lăbuţă. Nu există-n toată lumea aşa albă pisicuţă!


***


-Negrii, neastâmpăraţi, drăcuşori împieliţaţi, împreună dacă-i vezi parcă-ar fi fraţi siamezi.Ştii Alina, Pip şi Nod astăzi au urcat în pod, invitaţi de Amedeu, cel cu aere de leu.
-Amedeu e un ştrengar dar cei mici, nu au habar.
-Are-n gheare-un şoricel (speriat ca vai de el) şi le spune celor doi că o treabă de pisoi, e să cureţe ograda de-acest soi de rozători care ronţăie de zor, tot ce-apare-n calea lor.
-Nu e rău, chiar nu e rău că blănosul Amedeu, devenit azi profesor, se face folositor. Dar ce fac cei doi negruţi?
-Mustăcesc aşa drăguţ! Şi-l adulmecă uşor pe micuţul rozător.
-Sunt elevi sârguincioşi şi vor învăţa se pare, să ferească toată casa de intruşi şi rozătoare.


***

-Cel mai studios pisoi de la casa moşilor, culcuşit în balansoar, astăzi poartă ochelari.
-Hai că-acum mă faci să râd şi chiar trebuie să văd o aşa minunăţie.Studiosul cin' să fie?
-Este Kitt cum vezi Alina, nu e un pisoi de rând şi un ziar este pricina pentru care tigrişorul, ochelari pe nas având, pân' la ultimul cuvânt, va citi, va tot citi şi apoi va povesti, celorlalţi locuitori din ograda moşilor, cât e el de informat,cât de multe a aflat, studiind în balansoar, foarte foşnitorul ziar.

crisalidă

nu se întâmplă nimic

niciodată nimic

viaţa ta e aceeaşi parcă de o mie de ani şi-ţi e bine

sau doar te minţi



nu te costă nimic să te minţi

sau nu ştii cât te costă e comod

chiar dacă

uneori privirile tale caută ceva altceva

te temi şi doar îţi imaginezi

"cum ar fi dacă..."



în mintea ta creezi o altă realitate

în care ai curajul să fii

în vreme ce toţi ceilalţi habar n-au

că trupul tău nu eşti tu

ci doar crisalida din care tu

ai zburat

lume nouă

-Dacă a ieşit în curte, toată gaşca de blănoşi (şi cum ştii tu dragă Bia, toţi pisoii-s curioşi) are şansa-acum să vadă tot ce mai au prin ogradă, moşul nostru şi-a lui babă.
-Ce mai au?
-Priveşte-aici!
-În afară de pisici? Văd un câine alb, lăţos, nici urât, nici prea frumos ce, nu-i fie de deochi, parcă nici nu are ochi.
-Are ochi, sigur că are. Câinele, pe nume Atos, e un paznic credincios. Foarte-atent, cu multă minte, el cunoaşte dinainte, omul neprietenos.
-Atos spui? Să vezi Alina, chiar acum, alba Simina îl miroase pe lăţos.
-Îl miroase? Nu se teme?
-Nu se teme, iar lăţosul, curios şi el pesemne, nu o latră, nu o muşcă, nici nu mârăie măcar.
-Un dulău şi o pisică să se-ngăduie... mai rar!
-Şi-ncă asta nu e tot, foarte-aproape, bot în bot, cei doi par să se-nţeleagă.N-ai să vezi în lumea-ntregă o aşa prietenie!
-Nu se ştie... Ce mai vezi?
-Păi, sunt de toate, să număr pe săturate. Două raţe, labe scurte care măcăie prin curte se tot plimbă curtea toată, parcă-ar fi la promenadă.Şi-un răţoi, ce mai răţoi! Are penele vâlvoi, parcă-acum s-a speriat, de vreun tren accelerat.Mai văd nişte găinuşe, sunt vreo cinci, ba nu, sunt şase: două albe, una neargră şi-ncă trei împestriţate şi moţate.Toate stau lângă cocoş, pintenat şi colorat, ţanţoş ca un împărat.Iar Kitt, liniştitul Kitt, nu ştiu cum, s-a nimerit dar, e-acum între găini, gură cască, nemişcat, parcă prins în rădăcini. Ascultă şi nu-nţelege, nici un bob de cotcodac însă... nu e speriat.
-Cum să fie speriat? El e un pisoi deştept. Studiază permanent, se-ntămplă, cum se face, cum se poate înţelege cu ceilalţi locuitori din ograda moşului.
Dar, mai ştiu fetica mea, că pe-acolo-ar exista şi-o năpastă de motan, ce s-a aciuat de-un an prin ogradă la bunici.
-Da, îl văd, este aici! Mare, gras şi tot pătat, alb şi negru şi roşcat, îşi dă aere de leu.
-E motanul Amedeu!
-Pip şi Nod cei dolofani, sunt acum cu-acel motan care, zici că-i Amedeu şi privesc extaziaţi cum el cască gura mare, ca un leu. Dar...rămân profund miraţi căci, din gura marelui blănos, iese-n loc de răget fioros, unul cam piţigăiat, care-aduce muuult, a mieunat.

afară

-Fiincă este încă toamnă şi e rost încă de soare, mama Sheba şi pisoii au ieşit azi la plimbare.Nu e frig, dar nici prea cald, nici senin, nici prea-nnorat, vreme bună dragă Bia, pentru ei de cercetat.
-Au ieşit? Să văd şi eu! Cred că este prima oară când blănoşii cei micuţi scot boticurile-afară.
-Au ieşit, iată-i în curte! Vezi cum calcă curajoşi şi privesc întrebători lucrurile noi şi multe ce apar de peste tot?
-Văd! Ce sfios păşesc acuma Pip şi Nod! Au uitat şi de hârjoană şi de dop.
-Care dop?
-Cum care dop?! Dopul lor, legat cu sfoară, de uşa de la cămară...
-Ai dreptate, au uitat fiindcă au atâtea lucruri, foarte noi de cercetat.
-Şi-apoi Kitt e o figură, chiar îi tremură blăniţa de emoţii, iar codiţa lui savantă iar e semn de întrebare .
-Şi Simina?
-Este mută şi cuminte, ceea ce e lucru mare!

gânditorul

Vezi tu Bia, fată dragă, singur pe televizor, Kitt e astăzi gândior.Nu doreşte să se joace, nu bea lapte, nu vănează, nemişcat precum un sfinx, pur şi simplu meditează şi se-ntreabă:
De ce baba are moş? De ce moşul are barbă? Cum aduce dimineaţa, pintenatul de cocoş? De ce soarele e galben? De ce creşte-n curte iarbă?Cum şi de ce zboară raţa? De ce oul nu-i pătrat?De ce laptele e dulce, nu sărat?
-De ce scăfârlia lui se întreabă-atât de multe, nu cumva a fost în curte?

dimineaţă

După-o noapte liniştită, cam în orice dimineaţă, e puţină vânzoleală, în căsuţa cea cochetă de pe strada Nucului.
Moşul alb, cu pipa-n mână, mormăie că nu găseşte, nicăieri în toată casa, pipa lui.Iar bunica, ca bunica, prepară cafea cu lapte şi-o serveşte, într-o cană smălţuită, moşului, cam pe la şapte.
La şapte şi jumătate, Kitt micuţul tigrişor,pâş, pâş, pâş, e-n misiune pe covor.Iar în mintea lui felină, de expert în vânătoare, şlapii roşii cu buline, ai bunicii, sunt o mare provocare.
Puii negrii Pip şi Nod se trezesc abia la opt şi se iau la trântă dreptă-ntodeauna pentru-n dop, legat cu sfoară de uşa de la cămară.
La nouă, alba Simina, mai isteaţă si mai brează, tricotează un fular din lână sură, cu andrelele bunicii.Şi... cum numără întruna, doi pe faţă, doi pe dos, nu ştiu cum, firul de lână se-nvârteşte tacticos, pe lăbuţele micuţei, pe codiţă si pe bot.Zău, nu ştiu unde-i fularul, oricât stau să mă socot!
Pe la zece, mama Sheba îi culege pe blănoşi, îi sfădeşte, le dă lapte şi apoi îi pune-n coş.Şi cum până la amiază, nu mai este foarte mult, toţi pisoii meditează la timpul care-a trecut.

pururi ieri

ochii mei pierd pe rând toate culorile
nu e noapte nici zi nu e mâine nici azi
este ieri pururi ieri

şi mâinile mele se afundă-n zăpezi
devin translucide mă pierd
şi-aş fi vrut să nu strig să nu plec
să nu mor
ca o sălbăticiune fugară fără ecou

insulă

plâng pasări fără culoare pe insula aceea


plouă cumplit uneori şi e frig
mult prea frig pentru gâze de-o zi pentru îngeri de lut
pentru inimi de ceară

şi dor cumplit uneori şi păsări şi gâze şi
îngeri de lut murind înnecaţi în inimi

de ceară

secunda

uneori
singura care contează e scunda aceea ca o scânteie
ca o zbatere de aripi de înger

nu e nevoie

să despici mereu firul în patru în opt în o sută
harta palmelor tale nici macar nu e atât de-ncifrată cum crezi

şi apoi

poţi să uiţi să mă pierzi să m-arunci
într-un sertar prafuit al minţii tale complexe

ştiu

Somn

Vezi tu Bia, la căsuţa cunoscută, de pe strada Nucului, timpul a rămas la poartă să se scurgă-n voia lui.În casă miroase-a lapte şi a lene de pisici, culcuşiţi în balansoare, lângă sobă, moţăie cei doi bunici.Iar în coşul de nuiele împletit, dorm vreo patru ghemotoace de blăniţă, mustăcind.
Este seară şi moş Ene pe la gene, lasă somn. Numai Sheba mama mâţă şi pendulul nu prea dorm.Ei veghează peste somnul celor mici şi au grijă să viseze fericiţi.

Mâţe, mâţe!

Hai, mai spune, hai arat-mi, ce fac moşul şi-a lui babă, în căsuţa lor cochetă de pe strada Nucului? Ce face pisica neagră şi-ai ei pui?
-Moşul cred că-i supărat.
-Aşa crezi? De ce să fie?
-Strigă-ntruna:"Mâţe! Mâţe!"cu ochii-ndreptaţi în sus.Şi, să vezi ce grozăvie, pisicuţele puiuţi...
-Câte sunt?
-Cred că sunt patru şi sunt cocoţate toate, foarte sus.
-Cocoţate? Măi să fie, trebuie să văd şi eu. Hai Alina, dă-mi binoclul, că-i de rău! Dacă moşul le va bate? Dacă vor cădea în cap? Dacă nu ştiu să coboare? Ce ma fac?
Văd o pisicuţă albă, ca un bulgăraş de nea, cu gheruţele se ţine... de perdea.Vai de mine, abia se ţine şi dintr-un moment în altul, va cădea!
-Dacă-i albă, e Simina, o micuţă curioasă
-A căzut! Dar... e tare norocoasă, fiindcă, vezi...ca un făcut, moşul a prins-o în braţe şi nu s-a lovit deloc.
-Este inimos moşneagul.Ce noroc! Dar mai sunt trei puişori...
-Trei ai spus? Unul, ca un tigrişor, cred că-şi curăţă blăniţa...tocmai pe televizor!
-Puiul tigru este Kitt.
-Ţine coada îndoită, ca un semn de întrebare şi cu limba lui cea aspră este pus pe dichisit.
-Dacă vrei un pui cuminte, Kitt e cel mai nimerit...Lasă tigrul! Unde mai sunt puişori? După socoteala noastră, ar mai fi doi.
-Doi să fie... amândoi, rotofei şi dolofani s-au urcat pe un dulap, tocmai sus lângă tavan. Ei sunt negrii, ca de smoală şi-acum miaună întruna
-Sărăcuţii!
-Uite c-a venit bătrâna! Cu o scară... îi culege ca din oală.
-Vai de ei, pisoi de smoală!...Puii negrii-s Pip şi Nod, bine c-au scăpat şi ei.Şi dacă bătrânii noştri nu îi vor trimite-n pod, la vânat de şoricei, însemnă că sunt iubiţi, răsfăţaţi, ca nişte prinţi.

Un moş şi o babă

Am primit de la bunicu' un binoclu fermecat.Cu el vom vedea departe, într-o lume de poveste şi vom scrie tot în carte. Înainte, că mai este!
-Vezi tu, draga mea fetică, casa albă şi cochetă de pe strada Nucului?
¨-Casa albă, casa albă...stau în ea un moş şi-o babă.Despre asta vrei să-mi spui?
-Despre asta.Cum e moşul?
-Aaalb de to! .Are plete şi o barbă parcă-i neam cu Barbă-Cot.
-Iar bătrâna?
-Bunicuţa? E micuţă ca şi mine, dar e albă ca şi moşul şi... cam seamănă cu tine.Prea sunt singurei bâtrânii, n-au copii? N-au nici nepoţi?!
-Au, dar au plecat cu toţii, în cele străinătăţi.Dar, ascultă dragă Bia, nu auzi nimic, nimic?
-Parcă-aud un mieunat...mic, subţire, de pisic.
-Şi...mai vezi ceva pe-acolo?
-Un coş parcă...din nuiele, împletit.
-Şi în el?
-Văd ghemototoace, de blăniţă şi o mâţă.
-O pisică?
-Una foarte pisicoasă, cu blăniţa neagră-neagră şi păşeşte tacticoasă,.parcă ar călca pe ...aţă Ştii Alina, m-am mai liniştit un pic.Moşii noştri albi şi mici, nu sunt singuri, au pisici!

Cartea mea cu pisicuţe

Bia, o dulceaţă de fetică, m-a rugat să scriu o carte, cât de mică, cu lăbuţe mici, pufoase, prevăzute cu gheruţe, cu mustăţi subţiri, de aţă şi blăniţe, ochişori ca de mărgele şi codiţe...jucăuşe.Iar eu, cum nu stau pe gânduri când e vorba de fetiţe, mustăcioare şi codiţe, m-am gândit să scriu cu Bia, cartea mea cu pisicuţe.

vorbe: Dragă Alter

vorbe: Dragă Alter

dragă alter 6

să nu mă iubeşti

eu sunt doar o fantasmă fugită din alt vis în noaptea ta fără stele

iar palmele mele fine şi reci nu-ţi mângâie fruntea nici tâmplele arse de febră

eu nici măcar nu exist în lumea reală sunt doar o dorinţă o durere nespusă un dor de alint

şi te mint deseori picurând glasul meu în ropotul ploii bolnave de jale din sufletul tău

să nu mă doreşti

mătase şi vin trupul meu nu te-mbată

nu sunt o vioară în mâinile tale nu cânt nu tresalt nu suspin

sânii mei împietriţi de dorinţă nu ard pentru tine şi nici nu te vor doar visezi

să nu mă iubeşti

Eva

aleaso

de-a pururi femeie cu ochi de căprioară-vânat

azi te conjur

nu pune sufletul tău în palmele nimănui

fii un palat ferecat pentru ei şi surâde

şăgalnic hoţeşte

îmbată mai tare ca vinul

robeşte

fără să laşi febra să-ţi intre în trup şi în minţi

fără să arzi ca o torţă să freameţi

fără să simţi

învaţă suspinul mai fur ca o nadă

aroma blestem sărutul otravă

nu te risipi şi nu căuta iubirea perfectă

sub cer îţi jur nu există

a murit sau nu s-a născut

mai bine renaşte respiră iubeşte-n raspăr să te-alinţi

căci doare ca dracu' când afli

broscoiul din prinţ

ţiuiac

Azi m-am gândit să-mi fac un ţiuiac.E util de fiecare dată când nu vreau să ştiu nimic despre tot.Bine...nu va fi foarte ţiuitor ci discret dar, îndeajuns de puternic să sperie fiara, gata-gata să iasă...din mine.

m-au troienit

ger

cuvintele cântec

blestem al înstrăinării noaste

s-au făcut sloiuri pe genele mele

şi tac

lene

propriul tău corp a devenit de ceva vreme
închisoare
carcasă prea veche prea strâmtă prea
prea din cale afară de de grea pentru suflet
iar tu nu mai zbori îţi e greu şi-ţi e lene
iar lenea ta are gust de melasă
dulce cleioasă îmbibată în toate dorinţele tale perene
şi juri
"te-aş iubi cu nesaţ intr-o joi dar mi-e lene"
şi zaci între gânduri şi perne
de pene

Roxette - Vulnerable (HQ) + Lyrics

dragă alter 5

în noptea aceasta nu-ţi voi vorbi despre mine nici despre noi

nu voi vorbi nici măcar despre vreme

las între noi spaţiul să se reverse-n culori şi să -nghită

toate nopţile terne

nu te mint voi tăcea despre tot voi tăcea despre fluturi şi sfere

voi tăcea despre dor despre frig şi despre gerul din oase

las timpul să scrie o saga pe noi

să acopere semne

bună dimi

în fiecare dimineaţă la cinci urăsc alarma mobilului şi cocoşul de peste drum
numai şi numai datorită lor sunt atât de cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori

întotdeauna în nori mă scutur de lene dar ea rămâne în mine mereu ca un dor de alint

sau de tine iar dorul de tine e întotdeauna cumplit şi n-am timp mă spăl şi de el arunc

hainele în grabă pe mine mă strâmb în oglindă oglinda din lift e mereu mai lucidă ca mine

şi-mi spune cam tot dar eu fug n-am timp să gândesc nici măcar cum te-aş iubi îndelung dimineaţa

cum ţi-aş intra în sânge şi-n vis ca un drog fix la cinci la cinci jumătate trec zilnic pe roşu

de două ori de o parte şi de alta a parcului urăsc semafoarele farmacia din colţ are coadă

se vor da insuline de-aici vine un haski nu ştiu al cui mă conduce pănă la poarta miniinfernului

cafeaua cea de toate dimineţile o beau împreună cu eva spun bancul zilei

apoi uit de toate chiar şi de tine

n-am timp

să nu plouă

azi mă rog să nu plouă

treizeci şi opt cu doi cu patru treizeci si opt cu nouă

vecinul de jos ascultă manele

la maxim

termometrul e rece nu-mi aud gândurile dar

mă ghemuiesc în mine ca un copil în pântecul mamei

şi mă rog să nu plouă

să nu plouă azi când povestea noastră e încă

un desen pe asfalt şi gradele urcă

furnici pişcătoare-mi mărşăluiesc înspre tâmple

timpanele mele asudă manele şi scâncet

treizeci şi opt cu nouă treizeci şi nouă

cu unu' cu doi cu nouă

peretele tremură furnicile-l urcă manelele scheaună

sunt un desen pe asfalt şi

mă rog să nu plouă

boală carantinabilă gradul doi prognostic rezervat spre grav

toamna aceasta nebună ninge cu fluturi iar ochii
ochii aceia hipnotici te-nseamnă cu teamă

ţi-e frig

îţi impui să munceşti şi să uiţi dar te-ascunzi în cuvinte

te piteşti printre rânduri şi zaci

zaci

ceasornic bătrân inima nu ascultă cu fiecare nouă bătaie te pierzi

pierzi

înjuri răguşit adulmeci ca o felină flămândă durerea şi crezi că prin vene

îţi curge otravă te strânge-ncâperea n-ai aer ţi-e cald şi-ţi e frig

ning fluturi în tine toamna aceasta şi dulce şi cald îţi curge-n timpane

suspinul de care tu fugi

azi nu eşti don juan nu eşti nici casanova doar tremuri ca frunza şi arzi

fug

fug
cu sufletul în palme cobor zece etaje doar ca să mă pierd iar în strada cu mimi
îmi pun gene false şi zâmbet îmi spoiesc faţa dar adevârul e că reuşesc să fac toate astea
din ce în ce mai puţin

fug
şi aş putea să îţi spun ca mi-e bine că nu mi-e dor nu mă dori nu te vreau
că de ziua indepentenţei mele faţă de tine am sărbătorit cu o cană de vin
dar adevărul e că nu ţine şi aş fi vrut să îţi fiu prinzonieră
încă puţin

Maciste

Strada mea nu are case, nici blocuri triste,

Doar turnuri robuste şi un erou pe nume Maciste.

E un erou cu laptop, o jumatate de spadă,

Păr negru vopsit, un zâmbet preafalnic şi o halebardă.

E tare Maciste cu al lui arsenal şi jumătatea de spadă!

El duce mereu, dar mereu, câte o cruciadă ,

De la care se întoarce spre turnuri în weekend colecţionând dimineţi,

Omoară prinţesa, salvează dragonul

Şi trăiesc amândoi fericiţi păn’ la adânci bătrâneţi.

oi

oile nu vin ele nu stau să le numeri să le tunzi să le piepteni
sunt oi şi sub pleoape nu încape nimic decât chipul

subit vindecat

noptea e fadă şi rece ca o şopârlă nebună
şi-ţi tună şi-ţi plouă şi-ţi pasă
nu de ea nici de voi
ci de rolul neverosimil jucat
şi o iei mereu de la cap
sisific
strângi pumnii şi îţi şopeşti înciudat

" sunt doar oi"

următorul poem

îmi scot pielea şi scalpul să defilez cu ele pe umăr
ca si cum ar fi o haină de blană ultimul răcnet

pentru următorul poem

prizez cocaină zâmbesc psihedelic
îmi pun percing pe limbă

şi-n sfârc poate îmi tai o ureche sau
(oops asta-i vetust)

citesc depre crime şi-mi tatuez pe retină
un cap de mamut sau de faun

poate mă rad
învăţ să fiu claun

scriu" messengeric" şi înghit (musai)
o bombă cu ceas"să plouă cu mine"

să plouă nebun

vorbe: Mistral 1

vorbe: Mistral 1: "Mistral intră în camera sa furtunos, lăsând uşa în urma lui să se trântească.Se aruncă în patul aflat şi aşa în dezordine şi se lăsă pradă p..."

Stefan Hrusca Fostele iubiri

nimic despre toamnă

mă iubesc
doar de când tu mă iubeşti
şi ador felul în care numele meu
se preface-n alint pe buzele tale
şi mă face să freamăt

mă cunosc
doar de cănd tu te regăseşti în mine ecou
şi-mi eşti drog şi mi-e dor de braţele tale mereu
ca şi când dependenţa de tine ar fi
calea ieşirii din labirint

mă dor
foamea şi setea trezite în mine
ca şi cum dragostea ta ma născut de curănd
şi sunt un copil ce păşeşte cu teamă
uşor
tremurând

Alina Manole - Prietenul invizibil - muzica folk

Andrea Bocelli - Besame Mucho (2006)

ELVIS - Love Me Tender (Remastered audio)

Cerul Proconsul

Cargo - Daca ploaia s-ar opri

UB40 Don't Break My Heart 1985

anunţ important

pierdută.
semn distinctiv:
un zâmbet tâmp până la urechi
şi mina unui îngeraş suspectat
că fumează pe-ascuns.
expertă-n bâlbe.
amnezică.
găsitorului ofer recompensă

cătuşe

de la un capăt la altul al lumii plutesc
rotocoale de fum de tigară

eu doar adulmec
şi uneori
nările mele flamânde nici asta nu mă lasă să fac

trăiesc
zâmbesc politicos cu cătuşe
dar nu-mi plac

cadrane de ceas fără cifre

diacriticice pătrăţoase

felul în care îmi spui cum să scriu
ce să simt
ce e naşpa sau cool sau vetust
ce lentile să port
cum să plâng
să fumez
rutocoale de fum fac mişcări în manej
în universul meu limitat

dragă alter 4

nu ajunge să mă priveşti
dacă nu mă vezi
şi nici să vezi nu ajunge
de nu mă simţi
ca pe o completare a propriei tale fiinţe
ecou
aura ta aproape perfectă e mai puţin importantă
exişti
şi dacă-ai înceta să te-ascunzi
sau să fugi
de fiecare dată când nu mă salvezi
şi mă lovesc în miopia mea
de zidurile tuturor fortăreţelor
ar însemna că eşti cu adevărat lângă mine
şi înţelegi că nu-mi pasă
dacă aripile tale second hand vor mai mângâia cerul
vreodată sau nu
nu-mi pasă nici măcar că nu ai un nume
pe de-a-ntregul al tău
vreau doar să reînveţi mersul pe jos alături de mine
ca un copil dragă alter

Tatiana Stepa - Durerea femeiasca

DUREREA FEMEIASCA.

Şi luna râde | FDL.ro

Şi luna râde | FDL.ro

Roxana Popescu - Am nevoie de tine

ca o stafie

bântui oraşul acesta
în care tăcerea e o stradă cleioasă
invadată de mimi cu feţe spoite

nu ştiu ce caut ce vreau ce aştept
cine sunt
reflexia mea în perdeaua de ceaţă a lumii
e irelevantă şi mi se pare inutil să mai caut

după amprente sufletele desperecheate
sunt neidentificabile
atât de mutilate nu le vrea nimeni
nici măcar eu nu vreau un asemenea suflet

doar bântui

cactusi

eclipsa inelara de soare

vreau să te urăsc

pentru tot ce mi-ai luat
pentru tot ce ţi-am dat
pentru felul în care mă faci să mă simnt un nimic
tot mai des
pentru felul în care rictusul de pe faţa ta îmi întoarce stomacul pe dos
pentru felul în care mă privesc în oglindă şi nu mă mai plac
pentru toate zilele în care ar fi trebuit să fii dar n-ai fost
vreau să te urăsc
să îmi scânteieze ochii de ură
să te ard
să te doară privirile mele să suferi
să suferi
să suferi şi tu ca noi ceilalti
muritori de rănd făcuţi din carne şi oase şi suflet
care plângem ne înduioşăm
iubim
dar tu probabil nici nu ai lacrimi
şi uneori mi se face milă
gandindu-mă că de fapt
ai putea fi doar un accident
primul exemplar ditr-o specie cu totul aparte de specia umana
un android
programat prost
şi nu merită să mă irosesc urându-te
înrăindu-mă
suferind
int-o singură mult prea scurtă viaţă

Dragă Alter3

nu mai ştiu pe nimeni ca tine
şi nimeni nu îmi e mai aproape decât tine când taci
şi mă laşi să inspir sonete tăcute îndelung răsfăţate de privirile tale

nimeni nu tace ca tine
senin
şi ghiduş ca şi cum tainele" cele mai " ale lumii
ar fi ascuse în cutele frunţii tale înalte
şi cu siguranţă nimeni
dar nimeni
nu surâde ca tine jumătate prezent
jumătate
aproape imaterial

uneori aş jura că sprânceana ta puţin ridicată
e cea care te ţine cât de cât ancorat în real
dragă alter
dovada că eşti şi că eu n-am nici un merit
nici o vină
doar privilegiul să tac alături de tine
empatic
aproape imaterial

dragă Alter 2

mi se pare firesc să-nţelegi că eu
nu sunt "eu"şi atât
ci tot mai mult câte ceva altceva
o mobilă un arac un zid sufocat de iederă
floare de nufăr sau doar o algă

am învăţat să evadez şi
metamorfozele mele ar fi destul de ok
dacă m-aş putea debarasa cu totul
de mine
de pleurezia asta tâmpită
de ridul din colţul ochiului stâng
dragă Alter
de felul in care mă risipesc
in lungi sedinte de pseudocomunicare
dacă eu as fi" câte ceva altceva"
si atât

dacă mă citeşti

citeşte-mă singur
fără nerv fără patos în şoaptă
ca pe o taină
şi nu căuta înţelesuri ascunse cuvintelor mele
lasă-te cuprins ca şi cum te-ai cufunda într-o baie cu săruri
în care te dezbraci de oboseală şi praf
nu te gândi la nimic
nici la” azi” nici la „mâine”nici măcar la ziua de ieri
lasă-mă să îţi intru în pori
aşează-mă balsam pe inima ta
cunoaşte-mă în tihnă
pe îndelete
ca pe o lege străveche a firii
şi nu întreba

Veneţie

prin suflet îmi trec alunecând
gondole
fără cântece de gondolier
sunt o Veneţie părăsită
în care gondolele se grăbesc
să devină epave

fără cuvinte

între noi dimineţi

ceşti de cafea aburind şi hărţile palmelor noastre imprimate
de-a-ndoaselea

cuvintele demult de prisos s-au pierdut

un surâs aproape grimasă
drum şerpuit şi prăfos
vânt
inima ta de tinichea
şi ridul din colţul ochiului stâng
sunt martori că azi trupul meu e imun
la orice descânt