Duminica se așternuse peste oraș ca un strat subțire de zahăr pudră. Era o zi a tăcerii binevoitoare, în care până și vântul părea să fi luat o pauză de la datoriile sale de curier al haosului. Anemo se privi în oglinda din hol, ajustându-și gulerul cămășii de in de un alb ivoriu. Arăta neverosimil de normal. Elegant, cu acea neglijență studiată a unui bărbat care citește poezie la micul dejun, dar știe să și repare o aripă de porumbel la nevoie.
Era chipeș și o știa, dar astăzi nu voia să cucerească, ci să se reconcilieze. În mână strângea un buchet uriaș de bujori albi și hortensii, o explozie florală menită să îngroape securea războiului sub un parfum greu, de primăvară târzie.
„E ziua ei. O zi a iertării”, își spuse el, pășind pe aleea ce ducea spre casa Mamei.
Însă, de îndată ce ușa grea de stejar se deschise, mirosul de scorțișoară și vanilie din copilărie fu izbit de un nor de parfum franțuzesc, modern și tăios. Din sufragerie nu venea liniștea unei lecturi solitare, ci un clinchet de cești de porțelan fin și un murmur de voci feminine care vibrau de entuziasm.
Anemo înlemni în prag. În fotoliul cel mare, sub tabloul bunicului, nu era doar Doamna Gale. Alături de ea, într-o rochie de un verde smarald care părea să absoarbă toată lumina camerei, stătea Remi Storm. Iar lângă ea, o altă prezență distinsă, o copie fidelă dar mai matură a rivalei sale: Mama lui Remi.
— O, Anemo! exclamă Doamna Gale, ridicându-se cu o grație teatrală. Ce flori superbe! Pune-le te rog în vaza de pe hol, draga noastră Remi tocmai ne povestea despre marea noutate. Ședința Clubului de miercuri... va fi televizată! Nu-i așa că e un succes colosal pentru micul nostru cerc literar?
Remi îi aruncă o privire peste marginea ceștii, un amestec de amabilitate de fațadă și un triumf discret care îi spunea clar: „Vântul s-a întors, Anemo. Și bate în direcția mea.”
Cum reacționează Anemo?
Anemo schiță un zâmbet fâstâcit, fixându-și privirea undeva între buchetul de flori și pantofii de lac ai lui Remi.
— O, ce veste... radiantă, îngăimă el, simțind cum gulerul cămășii de in devine brusc prea strâmt. Televizat, deci. Chiar... cinematografic.
În loc să se retragă strategic spre ieșire, Anemo făcu greșeala de a încerca să pară stăpân pe situație. Se așeză la masa joasă de cristal, un intrus boem între patru doamne care emanau o perfecțiune intimidantă.
— Nu vă deranjați, mamă, îmi fac singur un ceai. Sau o cafea. Aveți nevoie de... spațiu pentru strategie, zise el, ridicându-se brusc.
Însă brațul lui, obișnuit cu gesturile largi ale scrisului la mașină, nu calculă corect distanțele în acel decor de muzeu. Într-o fracțiune de secundă, lingurița de argint lovi marginea ceștii de porțelan, iar licoarea neagră și fierbinte descrise un arc de cerc nefericit, aterizând fix pe mătasea verde smarald a rochiei lui Remi Storm.
Tăcerea care urmă fu mai grea decât o sentință. Remi scoase un sunet ascuțit, între un icnet și un suspin de martiră literară.
— Oh, Anemo! sări Doamna Gale, căutând disperată un șervețel. Rochia e de la...
— E în regulă, mamă, e doar... un accident organic, se bâlbâi el, încercând să curețe pata cu un șervețel brodat, reușind doar să o întindă și mai tare pe coapsa rivalei sale.
Simțind privirea de gheață a Mamei lui Remi și dezamăgirea mută a propriei mame, Anemo dădu înapoi, lovind scaunul.
— Scuze... enorm de multe scuze. Trebuie să... am lăsat ceva pe foc. Adică, la Casa Vânturilor. Un manuscris... fierbe. Vă sun!
Ieși din casă aproape la fugă, simțind cum prospețimea duminicii se transformase într-o sudoare rece. Pe drumul spre casă, trecu pe lângă chioșcul de ziare de la colț. Acolo, așezată ostentativ pe un stativ rotativ, coperta cărții lui Remi rânjea spre el. „Femeile nu se dresează”.
Fără să se mai gândească, scoase portofelul.
— Una din asta, te rog. Și o pungă neagră. Să nu se vadă... titlul.
Ajunse în grădina lui, se prăbuși pe balansoar lângă Mistral și scoase cartea cu degetele încă tremurânde.
— Să vedem ce ai scris tu aici, „Președintă de Onoare”...
Urmează momentul de lectură critică!
Vrei ca Anemo să înceapă să citească și să descopere ceva șocant (poate o scenă care seamănă suspect de mult cu propria lui viață) sau să fie întrerupt de telefonul agentului cu oferta pentru desenul animat?
Cum vrei să „sărăm” mai departe orgoliul lui Anemo?
Răspunsurile de la AI pot include greșeli. Află mai multe
Comentarii
Trimiteți un comentariu