duminică, 4 iulie 2010

vreau să te urăsc



pentru tot ce mi-ai luat
pentru tot ce ţi-am dat
pentru felul în care mă faci să mă simnt un nimic
tot mai des
pentru felul în care rictusul de pe faţa ta îmi întoarce stomacul pe dos
pentru felul în care mă privesc în oglindă şi nu mă mai plac
pentru toate zilele în care ar fi trebuit să fii dar n-ai fost
vreau să te urăsc
să îmi scânteieze ochii de ură
să te ard
să te doară privirile mele să suferi
să suferi
să suferi şi tu ca noi ceilalti
muritori de rănd făcuţi din carne şi oase şi suflet
care plângem ne înduioşăm
iubim
dar tu probabil nici nu ai lacrimi
şi uneori mi se face milă
gandindu-mă că de fapt
ai putea fi doar un accident
primul exemplar ditr-o specie cu totul aparte de specia umana
un android
programat prost
şi nu merită să mă irosesc urându-te
înrăindu-mă
suferind
int-o singură mult prea scurtă viaţă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.