dragă Alter 16

promit

în seara asta nu te caut sub pleoape
nici în cântecul de sirenă al ploii


fluturi de noapte
în mine ecou azi nici o poveste nu începe cu tine

fiindcă zeul acela
îl ştii
face baloane de săpun şi le trimite spre lume

ce lume
în baobabi au crescut feline uriaşe

iar în baloanele de săpun dacă văd bine sunt zebre
albe sau negre nici una dungată

"ce triste sunt zebrele albe " îmi spui
"iar cele negre ce negre"

"azi nici o poveste nu începe cu tine " îţi strig
şi aşternutul mă arde

noaptea mea e un ocean indigo
sau un cer răsturnat pe care-l străbat într-o luntre
şi plâng nu ştiu de ce

"să ne potrivim ceasurile vara e pe cale să-nceapă "
spui tu

dar

în lumea mea răsturnată îţi jur
azi nici o poveste nu începe cu tine

sunt baloane şi zebre feline în baobabi fistichii
şi o vară gata-gata să-nceapă

dragă Alter 15

era un labirint fără ghemul Ariadnei
greu de trecut
noroc cu firimiturile pe care le presărasem la intrare
păsările nu le ciuguliseră pe toate
nu erau bune la gust
cine ştie

oricum eu credeam că imi vor creşte aripi
şi chiar simţeam un fel de muguri împungându-mi
umerii coastele sufletul meu indigo şi
în mintea mea repetam zborul
eram chiar foarte bună cu aripi de înger
de colibri sau licorn dragă Alter

uff
uit mereu să te uit

în mine târziu parcurg traseul fiecărui labirint
cu ochiul minţii deschis nu clipesc nu mai plâng
nu mă mint pur şi simplu învăţ

îmi iubesc inima aşa nu pentru că bate nebună
nici pentru că mă îndrăgosteşte cu ochii închişi
şi mă pierde cu fiecare sistolă diastolă sistolă
ci fiindcă-i a mea pe de-a-ntregul
şi brevetul de visător mi-a fost dat odată cu ea

licorn

"priveşte-te în mine adânc şi inspiră
lasă primăvara să îţi umple plămânii
las-o să îţi intre în sânge
cu soare cu ploi cu tot alaiul de gâze
cu flori
aşa spune Alma
aşa începe prima lecţie de iubire de sine
la ora când aerul e un cântec albasru
şi primul meu pas un licorn

în cele din urmă

*vezi tu*

spune Alma în vreme ce eu îmi leagăn durerea
ca pe un prunc cu ochii în lacrimi

*despicătura adăncă din pieptul tău se va închide curând
nu e rană de moarte
e mai degrabă un semn că trăieşti şi că simţi

va fi o cicatrice roşie ca o dâră de sănge
apoi timpul va scrie pe ea
o poveste o saga sau cel mai frumos poem de iubire

crede-mă suflet blând
amarul şi zgura din tine se vor estompa tot mai mult
şi
în cele din urmă vor dispărea*

dragă alter 14

uneori
pe muchia aceea subţire dintre somn şi trezire
îmi pare că simt
paşii tăi fără urme şi îmi vine să-ţi strig
nu păşi temător
nu-ţi strânge pleoapele la răscruce de vânturi
nu privi cu mânie
mai ştii
eu aveam doar un as totdeauna
în vreme ce tu deschideai evantai careul de dame
eu tăceam toată zbaterea mea
tu răsuceai vorbe goale
şi ţeseam amândoi fantezii despre lumi
departe de toţi demonii tăi de îngrădirile mele

mai ştii
am promis să nu te lipsesc de paharul nostru de vorbă
să nu mă ascund să nu fug să nu tac
de dorul tău să nu mor repetat ci să-ţi ţes o poveste
spre seară

azi
vântul aduce miros de pământ de curând semănat
de soare cu miere magnolii în floare
eu împletesc funigei şi mă rog pentru Heathcliff
şi sufletul lui zbuciumat „La răscruce de vânturi”

dragă alter 13

nu vreau să deschid ochii şi nu vreau să aud
ştiu
la colţul blocului meu un bătrân vinde ghiocei
şi brânduşe şi armuri pentru suflete mici

la ce bun dragă Alter
în mine e doar un prelung ţiuit şi-aş dormi
o zi şi încă o zi
aş dormi toate zilele ce mi-au rămas fără tine
fără vremea în care încă-aş fi putut să te fur
fiindcă
azi primăvara nu are culoare nici gâze
nu are nimic
şi eu sunt doar o pisică neagră bolnavă de tine
ghemuită pe acest capăt de lume
şi torc

şşş

au îngheţat tânguielile lupilor aninate de lună
ca de un lampion purtător de dorinţe spre cer

au adormit toate nopţile albe cu stihiile lor
aducătoare de spaime şi ger

să nu le tulburi tăcerea

să nu le trezeşti

doar ţine-mă strâns şi spune-mi şoptit
(chiar dacă încă nu mă iubeşti)
despre miresme de fluturi şi aripi de flori

despre nori scărmănaţi ce par îngeri sau munţi
despre frunţi descreţite şi despre păsări de foc

despre harta din palma ta stângă noroc
nenoroc

adăposteşte-mă de sfârşitul de lume ce vine
în tine precum o arcă făcută anume să ţină
mereu departe de rău tot sufletul meu

curcubeu

încă o singură dată

*nu pune sufletul tău în palmele nimănui*

spune Alma în vreme ce eu vreau să plâng şi să plâng
şi să plâng doar aşa ca şi cum aş savura o cafea nefiresc de amară
şi nu vreau s-o pricep doar privesc printre gene ca un copil răsfăţat
ştiu că acest *nimănui* n-o include pe ea
fiindcă ea e de tot şi cu totul din alt spaţiu şi loc de altundeva
iar mâinile ei sunt atăt de frumoase şi albe şi
felul în care gesticulează cu ele prin aer mă face să mă gândesc
întotdeauna la aripi la zbor la o lebădă-înger captivă într-un trup de femeie

dar Alma mă ceartă şi în sinea mea jur că n-am să iubesc decât
încă o singură dată până la cer şi-napoi cu tot roiul de stele şi
că n-am să mă pierd decât încă o singură dată cu totul

în nori

flori de gheaţă

"vezi tu iarna asta este mai rea decât iarna de-afară*

spunea Alma într-una din serile geroase pe care
le simt în mine şi-acum
vocea ei atât de caldă-altă dată aproape striga
răguşit

*este albă prea albă pentru sufletul tău
numai ger fără urme de sănii fără urme de paşi
fără cer
n-o îmbăţişa n-o iubi n-o lăsa să facă din tine o umbră
nu te ascunde în tine ca o sălbăticiune
n-o bântui*

eu ascultam privind-o pe Alma
ca şi când ea mi-ar fi ucis ursuleţul de pluş
ca şi cum ea ar fi fost vinovată de neorânduiala
dintre sprâncenele mele
oftam şi în mine înfloreau flori de gheaţă
tăceam

un oraş numit Joi

"vezi tu"

spunea alma în serile cu arome de licori fermecate

"dincolo de rotocoalele acelea de fum sau de ceaţă
dincolo de munţii ce par nori scărmănaţi
dincolo de larma nebună ce-ţi sună-n timpane
de la primul cântat al alarmelor
e un oraş
altfel decât toate oraşele lumii "

şi rămânea aşa
furată de gânduri in vreme ce prin ochii ei
se perindau toate anotimpurile în ţinute de bal
şi buzele ei schiţau enigmatic un zâmbet
aproape ştrengar

"vezi tu"


spunea alma apoi după un oftat prelungit
şi degetele palmelor ei tremurau deveneau străvezii
precum aripile unei păsări de apă

"într-o zi am să plec
îţi spun numai ţie să ştii să nu fii surprinsă când vei desluşi
că nu sunt undeva pe aici
oraşul acela e aşa
ca o oază în care timpul nu însemnă nimic
şi toţi citadinii au vreme să mergă la pas
să se mire
să înalţe zmeie din carton colorat
şi mă cheamă
de multă vreme mă cheamă ca şi cum fără mine
ar fi mai sărac
ca şi cum fără mine n-ar fi"

bunul meu Ra 2

s-ar putea să fie târziu sau foarte devreme
din cale afară de cald sau imposibil de frig
nu ştiu şi parcă nu-mi pasă fiindcă vezi tu bunule Ra
toată febra năucitoare halucinant de fierbinte
căţărătoare pe-arome de scorţişoară şi vin
se încăpăţânează să-ncapă în cana mea
în nări şi pe gene cu lene şi de n-ar fi un chin
prea dulce şi prea nu ştiu cum ţi-aş spune acum
tot ce tac de o vreme dar mi-e frig sau imposibil de cald
şi sub pleoape irişi ard violet ning fluturi şi flori din caişi
e deopotrivă şi iarnă şi vară în fanteziile mele perene
vreme pesemne de scris un poem cu ochii închişi

FERMA ANIMALELOR - FILM INTEGRAL

bunul meu Ra

nu plouă niciodată în nori
toate bune
şi m-am găndit să îţi scriu uneori
două trei rânduri
aşa
ca şi cum te-aş iubi ca şi cum mi-ar fi dor
ca şi cum timpul ar mai avea răbdare cu mine
nu aş fi o marionetă dintr-un teatru de umbre
şi aş învăţa cu răbdare să număr
până la doi

văzută de-aici lumea are-o culoare aparte
şi liniştea ta se aude mai bine cum curge
şi curge
ca şi cum ţi-ar fi dor ca şi cum m-ai iubi
ca şi cum ai fi sărac fără mine şi-ai vrea
să faci casă bună cu mine pe nori