Oglinda Celtică capitolul 26

 

Capitolul 26 Același ritual

După ce Remi termină de explicat amănunțit în ce consta ritualul ei învățat în Egipt, cele două femei se priviră surprinse, zâmbind, iar Moira îi luă palmele lui Remi între ale sale și spuse pe un ton calm, firesc:

— Exact același ritual urma să îl propunem și noi, dragă fată, cu toate că încă nu știam că tu ești Cea Albă. Faptul că tu ai învățat asta altundeva ne întărește convingerile. Pisicile, în special cele albe, au magia lor. Ele curăță energia negativă, simt boala, mijlocesc trecerea dintr-o dimensiune în alta, dintr-o lume în alta și pot fi ancore, puternice ancore pentru viață. Tu ești specială. Știm, noi știm că tu nu ești cu adevărat Morrígan, dar ești la fel de specială, chiar dacă încă nu îți cunoști adevărata valoare.

Se așezaseră cu toții pe diferite blaturi în jurul celor două fete cuprinse de febră. Eithne era complet absentă, dar Aveline nu. Ea îi privea și îi asculta cuminte în vreme ce femeile îi schimbau compresele sau îi dădeau câteva înghițituri de apă.

— Se luminează de ziuă, spuse Anemo. Înainte de a începe orice ritual, hai să aducem copiii aici. Boo și Cian, Sirocco... nu îi putem lăsa singuri, sunt prea mici. Eu și Remi mergem să îi luăm pe Boo și pe Cian din casa lui Ri, iar Mistral îi aduce pe Sirocco și pe Eol. Ce spuneți?

— Mergeți! îi îndemnă Aveline cu vocea stinsă.

— Mergeți! repetară în cor Moira și Row.

***

Copiii erau hrăniți și așezați pe un prici în apropierea bolnavelor când Anemo scoase Zgarda Celor Două Ceruri din buzunar, gata să o așeze la gâtul lui Remi.

— Ești sigură că vrei să porți din nou zgarda, Remi? Te-ai chinuit șase luni să scapi din blana de pisică albă...

— Sunt sigură! Și apoi nu trebuie să ne facem griji că rămân pisică... ne aflăm într-o eră fără tehnologie. Ai uitat? Voi putea să mă transform după bunul meu plac, exact ca piciul nostru, Sirocco.

— Eu vreau să fiu băiețel! se auzi vocea subțire a lui Sirocco. Așa învăț tot mai multe pe zi ce trece și mă pot juca cu Boo. Să nu stai mult acolo în peretele ăla de „ester”, domnișoară Remi!

— Se spune eter, nu ester, puștiule! Nu știu piciule cum se face că tu înveți tot timpul, dar tot... mutulică rămâi! se simți Mistral dator să intervină, dar Arr, aflată chiar lângă motanul cel negru, îl împinse pe acesta cu umărul.

— Ești răutăcios, Mau! Explică-i, Eol!

— Are dreptate super-pisica ta, Mistral! Lasă-l pe pici să fie copil, acum e vremea. Are vreme de filozofie și de sieste... la bătrânețe!

— Adică vrei să spui că eu sunt bătrân? se burzului le chat noir.

Remi, cu zgarda în mână, se ridică în picioare în mijlocul tuturor, luând poziția unei educatoare severe, și în două secunde îi scană pe toți cu privirea ei albastră.

— Ne potolim și noi, astăzi? Mi se pare că unii dintre noi nu iau în serios situația de față!

— Gata, șefa! adăugă Eol și se culcuși alături de Aveline. Nu îți fie frică, fată frumoasă, voi sta aici cu tine.

Moira trecu pe la fiecare și legă cu îndemânare câte o mână sau o lăbuță. Anemo își privi ceasul de mână modern și smart, care încă mai avea baterie, programându-l să sune peste exact șaizeci de minute.

Remi își puse Zgarda Celor Două Ceruri la gât și, odată transformată în pisica albă de Angora, se așeză direct pe pieptul lui Eithne.

— Poți să numeri, Anemo!

— Zece, nouă, opt, șapte...