după ce mi-au tăiat aripile au rămas nişte cioturi
dureroase la vreme la frig şi la ceaţă
dar mai ales dureroase în zori
când cerurile se rup de pământ sângerând
n-au putut să le taie de tot
să le smulgă cum smulgi buruienile
sa le ardă
electrotermocauterizare cum fac cornutelor
crescătorii avuţi
muguri de aripi creşteau iar şi iar la fiecare extirpare profundă
şi ei oboseau peste măsură
oboseau într-atât încât aş fi spus că renunţă
şi mă lasă-n durerile mele să plec
mai înalt şi mai alb
mai departe
dar nu m-au lăsat
le-au tăiat mai de sus să rămână doar cioturi
dureroase la frig
în seri ruginii mă plimbă prin burgul înţesat de miresme
şi arome de ceai
de turle cu clopot şi sfinţi răstigniţi la răscruce de evi
centauri şi sfincşi
nu mă scot la mezat doar m-arată ca pe un trofeu câştigat cu sudoare
şi râd zgomotos dragă Alter
vorbesc despre viaţă ca şi cum ar vorbi despre o târfă bătrână
şi râd
iar şi iar ca şi cum râsul le-ar ţine de foame şi frig
nu mă dau
nu mă pierd doar tresar la răstimpuri
parcă speriaţi că mai zbor în înalt aşa fără aripi
din burgul ăsta prea plin prea bătrân
prea jilav
CUM S-A SFÂRȘIT PRIGOANA
Acum 3 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu