"mi se aburesc ochii" am să-ţi spun
şi-am să-ţi spun cum insula asta(se zice) ar fi coborâtă din nori
într-o toamnă demult
pe vremea când cerul era bântuit de dragoni
uriaşi scuipători de flăcări pe nări şi pe ochi
cum fachirii vechilor zei trebuie să fi fost
o insulă aşa
ca o toamnă târzie care îţi intră în oase
în piept
îţi curge prin vene năvalnic şi rece
cu ploi
ştii
băştinaşii de-aici au sânge arămiu şi ochii de apă
păr arămiu
iar pielea cum lutul nears îndeajuns
zâmbitori
mereu zâmbitori şi făcuţi cu răbdare
încăt uneori aproape-aş uita că mi-e dor
şi că doare
locul în care-am lăsat parte din mine
din care m-am rupt ca un fruct dat în pârg
ca un prunc înţărcat cu de-a sila
cu totul târziu
aproape-aş uita dar sub pleoape e ţara
nu de munţi şi de ape de pământ şi de piatră
ci altfel
cum numai în gând mai trăieşte copila din mine
iubita
îndrăgostita cu ochi visători
mă cânt cum pruncii orfani
cum stihiile
cum bocitoarele bătrânilor zei dragă Alter
străbat labirinturi pe insula toamnei
şi îţi mai scriu uneori
CUM S-A SFÂRȘIT PRIGOANA
Acum 3 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu