marți, 19 iulie 2011

dragă Alter 10

m-am gândit

îmi fac un orar după care să nu te iubesc dimineaţa
never înainte de prânz
fiindcă la şapte ţi-e somn la opt îţi e lene abia la nouă e bine
dacă
doar dacă nu îţi e din cale afară de rău şi la zece

la zece eşti prins să vezi reluarea emisiunii lui badea
(pe care am să-l împuşc într-o zi fie vorba-ntre noi)
pe urmă e cald sau prea frig sau prea vineri
şi tu intri mereu în criză de timp

vezi tu dragul meu
un orar este cool mai mult decât necesar sau util

şi-aş putea să nu te iubesc după prânz niciodată
fiindcă sunt ore de vârf şi e trafic intens
aş risca să bruiez sau să-ţi blochez telencefalul
şi să-ţi mergă vorba prin burg că eşti dus
iremediabil cu pluta pe toate apele lumii de azi
şi de-apoi

şi apoi vin orele serii sunt meciuri şi filme pitici şi pisici
nu e loc nu e timp este noapte
tu eşti invizibil eu scriu despre fluturi
împletesc funigei şi miros a cafea şi sunt off
dar orarul după care nu te iubesc niciodată
e atât de grozav încât râde de noi

joi, 16 iunie 2011

oglinzi distorsionante

vezi tu dragul meu nu ajunge să priveşti dacă nu vezi
şi nici să vezi nu ajunge dacă tu rătăceşti fără tine
în acel labirint de oglinzi
zilele nopţile timpul în sine nu poate fi strâns în pumnul tău revoltat
nici furat nici oprit
răsăritul de soare de azi nu-l mai poţi retrăi mâine
nici săptămâna ce vine sau peste un an

marți, 7 iunie 2011

dragă Alter 9

nu spune

noaptea de vară poate curge feirbinte peste mine
şi peste toate poveştile mele arse de dor şi de febră
de vocea pe care vreau şi nu vreau s-o aud
tot mai mult

nu spune

cuvintele spuse de tine au în ele o forţă ciudat de
ciudată când spui tot ce crezi că aş vrea să aud
şi ascult şi ascult şi-mi doresc să mă nasc încă o dată
femeie clepsidră cu inima dată drept gaj pentru primul sărut

nu spune

aş fi putut rătăci vieţi întregi fără să te-ntălnesc niciodată
şi-aş fi murit repetat fără febra hipnotica febră de a te fi cunoscut

duminică, 22 mai 2011

dragă alter 8

patruzeci de grade la umbră şi nu te-am văzut de o sută de ani
nu mai ştiu să te văd nici măcar cu ochii închişi
când mă invadează furnici pişcătoare
şi tâmplele mele zvâcnesc pe ritmuri de tobe tribale
în nopţi nesfârşit de lipicioase şi dulci
mă zgârie toate aşternuturile şi în somn gravitez
ca un satelit în jurul zilei îndepărtate în care
voi şti ce culori au surâsul şi tăcerile liniştea şi neliniştea ta
fiindcă vezi tu am uitat să te uit

luni, 16 mai 2011

buline

ştiu

uneori liniştea prea adâncă nu te lasă să dormi

strângi pleoapele înciudat şi numeri

oi cai verzi pe pereţi substantive şi verbe greieri nebuni

ai număra orice şi oricât dar mai ales ai putea număra toate bulinele

de pe pijamaua mea somnoroasă mirosind a mere verzi şi a mine