luni, 3 februarie 2014

uneori

 mi se împăienjenesc ochii căutând
ceva altceva dincolo de albul unei foi
 de ecran de fereastâ
de ochii  care căznesc să nu spună nimic

dincolo

 nu  stiu de caut viața sau doar cuvintele
care de-o vreme nu mai fac casă bună cu mine
oamenii sau doar siluetele lor într-un teatru de umbre

uneori

 mă despică  pumnal dinspre înăuntru înfipt
un dor de ceva ca de-o vară cu soare cuptor și cu pietre de râu
înșirate sub tălpile mele cum niște trepte vrăjite
către o dimensiune bizară





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.