Întrebări

Sunt sigură că fiecare ditre noi, a auzit măcar odată, exclamația:"Tinerii din ziua de azi!"urmată de o mișcare dezaprobatoare din cap.Tuturor li se pare că ei au fost mai buni la vremea lor, dar de fapt uită că și ei au fost neînțeleși atunci și că de când e lumea și pământul au existat conflicte între generații.Este firesc și cât se poate de normal, ca ei, tinerii să fie altfel, plini de elan și exuberanță,
pasionați de ceea ce fac, gata oricând să ia viața în piept.Condiția necesară și suficientă pentru a-i înțelege este, în opinia mea, să nu uităm cum eram noi cu adevărat la vârsta lor, să nu uităm cum gândeam noi la vârsta lor.
Prinși în vacarmul cotidian, stresați de problemele exintențiale, cei mai mulți adulți consideră că asigurându-le un confort material acestor tineri, s-au achitat de orice datorie față de ei... dar dialogul, comunicarea? Mă întreb câți părinți de adolescenți își cunosc cu adevărat odraslele? Câți știu ce pasiuni, ce aspirații, ce împliniri sau neîmpliniri, ce frămăntări interioare au aceste odrasle?

Răsărit de soare

Să zicem că mă aflu într-un soi de convalescență ...încerc să-mi revin de pe urma unor șuturi succesive pe care le-am primit recent de la viață. În sinea mea știu că voi trece și peste asta, știu că mai devreme sau mai târziu soarele va reveni pe strada mea... la urma urmei,dacă îl fardăm puțin, dracul nu mai e așa de negru, îi putem zice drăcușor.Până una alta învăț să mă bucur de fiecare lucru bun care mi se intâmplă, oricât de mărunt ar fi el.
Una din micile mele bucurii este scrisul.Nu știu dacă scriu bine sau rău, nu stiu încă dacă pot stârni interesul cuiva cu scrierile mele dar încerc...Încerc nu doar să scriu de dragul de a scrie, cum am facut-o până de curând, vreau să comunic.