dragă alter 20

aici ferestrele se deschid spre-n afară

vezi tu

nu te-am uitat nu de tot
te mai caut în mine ecou să îți spun
cum trăiesc
 într-o lume reală cu susul în jos
în care oamenii își scuză strănutul
 cum ar cere iertare pentru păcat
pentru viciul pe care ei l-au ales
dragă Alter

percep lumea asta atât de  ”pe dos”
ca pe o haină primită  de sufletul unui mort oarecare
pe care nu l-am știut
nu l-am iubit
nu l-am plâns
dar o port  așa de ”pe dos”
și
cu totul prea mare

viața se ia

în toate zilele ne comportăm de parcă am fi
mărfuri ușor perisabile
ambalate în celofan staniol sau oricealtcevace
ne poate ține feriți de lumea reală
de care fugim ca de-o boală contagioasă
”mare atenție viața se ia”
pare să strige în noi celălalt
robotul pe care-l lăsăm să preia toate corvezile
comenzile zilele nopțtile

”atenție viața se ia”

în toate zilele ne

îngrădim ne ascundem tăcem
 înghițim hapuri la modă de trei ori pe zi sau de patru
ne îndesăm căști pe urechi  hituri reclame
ultima bârfă tv sau online
”viața se ia”
ți-aș striga dacă-aș ști că m-auzi
de acolo de sub ambalajul tău
cool

noiembrie

după o periaoadă de incubație mult prea lungă

să te prinzi care-i cauza de când și de cine

pe cine cu ce 

noiembrie se mută

în oasele tale

un umăr o coastă genunchii

nu le ia pe toate odată

nu brusc

nu fățiș

nu brutal

are clasă

cu flerul lui merge întotdeauna la fix

știe că nu te-ar lăsa inima să/-l ții în drum ca pe un milog

nu acum cu toate vântoasele astea trezite deodată la viață

așa că-l primești în os și în casă 

în colțurile ochilor și sub pleoape fiindcă tu crezi că-i simțit

și stă o singură noapte