Oglinzi

 ești urâtă rău

i-am șoptit oglinzii din baie 

și am fugit în altă odaie

cine să mai înțeleagă oglinzile

toate

au îmbătrânit așa

peste noapte

peste suflete

peste inimi aprinse

peste cuvinte

și tâmple

ninse

Sirinx: locatar permanent

Sirinx: locatar permanent:  mai mult sau mai puțin conștient de-a lungul timpului tău de bărbat ocupat să descopere roata și focul și mersul biped  mă găseșt...

locatar permanent

 mai mult sau mai puțin conștient

de-a lungul timpului tău

de bărbat ocupat

să descopere roata și focul și mersul biped

 mă găsești în toate odăile inimii tale 

chiar si dupa reset

un pas și încă un pas

”ar trebui să-nvățăm să dansăm”
i-am spus inimii mele însetate de soare
în vreme ce pe aerul nopții se desenau rotocoale
de lene alene și-n gene se împleteau funigei

”ar trebui să uităm despre ieri

despre toate nespusele nesupusele

să învățăm iubirea de noi

un pas

și încă un pas

ritmul

nu are nevoie de ceas

Cântec de descântat urâtul

ritual doar al tău
cum un copil
luat de suflet
din ziua
în care nu te-ai
mai
plăcut
nu te-ai mai
iubit
și oglinda
ți-a devenit
un perfid inamic
venetic
și ursuz
cum pumnal
cum obuz
între coaste
captiv
plânsul  tău
e un bocet
frumoaso
murmurat
prea curând
și-ar fi timp
pe pământ
să îți faci
un alt cânt
să îți scrii un poem
de iubire
balsam pentru suflet
îndemn
pentru viața
ce fără zăgazuri
vine

Suntem proști

hai să recunoaștem
fratele meu
alb
sau negru
roșu

sau galben
suntem proști

mai proști decât
direct coborâtorii din rai

decât omul cavernelor

suntem din ce în ce mai săraci

și mai proști

mai snobi

autosuficienți

preocupați de a avea
nu de a fi

de-a mânca
nu de a ne hrăni

de a închide ochii
la rănile celorlalți
in loc de a iubi

dorind să moară capra vecinului
sau tăindu-ne craca de sub picioare
nici nu vedem că

suntem în prag de extincție

Știi

pe poet să nu-l cauți dincolo de cuvinte 

fie poezia  mantaua

 platoșa

 arma 

povestea de spus la culcare 

păcatul

 virtutea

 iubirea cea mare

 dimensiunea

 universul 

dar nu efemerul trup clădit din țărână

 pe poet sa nu-l  judeci dincolo de cuvinte 

să nu-i știi  nici vârsta 

nici privirea fierbinte 

să  nu-i știi  păcatele  de muritor 

sa nu știi dacă dorul lui este dor

 nu o fantezie frumoasă

 să  nu-l aștepți nici târziu 

nici devreme

 acasă 

•