sâmbătă, 22 februarie 2014

incubus

se făcea nu știu cum  că  era buricul pământului
și nu era nevoie să spună
gândurile lui pătrundeau adânc în timpane
în ochi în sânge
ca o otravă
 index degetul lui creștea amenințător
și după el toate degetele
cum niște brațe de caracatiță
în vreme ce noi muritorii tăceam
strângeam pumnii și pleoapele mai strâns
tot mai strâns
și nu mai zburam nici măcar în duminicile cu soț



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.