cutele la fel caracterelor cuneiforme pe care le scrijeleau sumerienii"
întreba vocea tristă şi gravă a Almei
într-una din serile în care-aş fi vrut să o ştiu pe de rost
empatic
cu toate reuşitele şi renunţările ei cu toate firele albe
cu lucoarea jucăuşă a ochilor ei de copil
cu tot
"m-au învăţat unii că strugurii sunt acri
şi răi
prea sus pentru mine
iar eu nu m-am revoltat niciodată decât în mine adânc
şi-am poftit"
mă împresura vocea Almei
şi aerul din odaie devenea dintr-o dată puţin
mai puţin
îvreme ce degetele mâinilor mele se ridicau instinctiv înspre frunte
spre locul acela îngust
"te conjur draga mea
nu crede tot ce îşi doresc alţii să crezi nu tânji fără să încerci să culegi
nu muri în tine puţin de fiecare dată când ţi se cere să mori"
