"vezi tu"
spunea alma în serile cu arome de licori fermecate
"dincolo de rotocoalele acelea de fum sau de ceaţă
dincolo de munţii ce par nori scărmănaţi
dincolo de larma nebună ce-ţi sună-n timpane
de la primul cântat al alarmelor
e un oraş
altfel decât toate oraşele lumii "
şi rămânea aşa
furată de gânduri in vreme ce prin ochii ei
se perindau toate anotimpurile în ţinute de bal
şi buzele ei schiţau enigmatic un zâmbet
aproape ştrengar
"vezi tu"
spunea alma apoi după un oftat prelungit
şi degetele palmelor ei tremurau deveneau străvezii
precum aripile unei păsări de apă
"într-o zi am să plec
îţi spun numai ţie să ştii să nu fii surprinsă când vei desluşi
că nu sunt undeva pe aici
oraşul acela e aşa
ca o oază în care timpul nu însemnă nimic
şi toţi citadinii au vreme să mergă la pas
să se mire
să înalţe zmeie din carton colorat
şi mă cheamă
de multă vreme mă cheamă ca şi cum fără mine
ar fi mai sărac
ca şi cum fără mine n-ar fi"
Teodor Dume, entresto
Acum 3 săptămâni
