miercuri, 13 februarie 2013

poem

câteodată
vine cu frig ca o împresurare
ca o intrare-n sevraj
sau ca un pumnal înfipt între coaste
dinspre înăuntru n-ai cum să te ghemuieşti
în tine
să visezi cai verzi pe pereţi
să numeri ploi până adormi
şi de adormi
e acolo aşteptând s-o rosteşti sacadat
cum un blestem sau descânt
rosteau preotesele vechilor zei
alteori vine foc în palme
pe ochi şi pe buze
şi-o scuipi mamazmeilor
poezia asta e de fapt
posedare

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.