marți, 27 septembrie 2011

dragă Alter 12

nu ştiu cum
dar s-a luminat fără tine
nu e noapte nici ceaţă nici dor
respir
nu mai las toamna să plângă
ca o bocitoare păgână in mine
nu mai zac învinsă de febră
nu mor

şi mirare timpul se scurge cuminte
şi blând ca şi când aş mai avea de trăit şapte vieţi
toate pline de soare şi cânt
şi-mi e foame şi sete şi vreau să mă caţăr în toţi pomii rotaţi
să muşc cu nesaţ dintr-un măr ca o evă
să întreb să cunosc să dansez un dans şi încă un dans
căte unul pentru fiecare secundă în care am fost bolnavă de tine
şi-ai râs

nu ştiu cum
soarele chiar a răsărit fără să întrebe de tine
cocoşii-au cântat şi

tot răul s-a dus

joi, 15 septembrie 2011

eu

eram punctuleţul acela licărind uneori
pe linia orizontului tău
şi am crescut în tine
timid la-nceput
ca o floare de câmp
apoi ca o ploaie râvăşitoare de vară
ca o mare furioasă
ca un munte tăcut
am crescut ca o ţară

eram patria ta îngrădind uneori
dorul tău necuprins de departe
şi atunci ai fugit
ai uitat să mă ai sau ai vrut
alte ţări alte ploi alte flori
alte lumini licărind pe orizonturi
deşarte

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.