Gizmo chillin' out

Giving me "the face" (sorry for the blur- no flash)

16 Jun 2006, North Rhine-Westphalia, Germany --- Guinea Pig and Kitten --- Image by © Frank Lukasseck/Corbis

SunClan

Israel

Happy cat, cat Kukito, gato feliz, gato Kukito, ragdoll.

Serval, also known as makanu in central africa is a wild cat, a predator..

Beaux 23June2008, age 5

Wildcats

Alles

Lionwww.ricktakagiphotography.com

Cuties

Chillout

girl c on left and girl d on right

Kitten on Pink Fake Fur --- Image by © Japack Company/CORBIS

Happy cat, cat Kukito, gato feliz, gato Kukito, ragdoll.

Seidenfell's Jala

Majestic feline onlooker.

onirofilm

Simţi?

Uneori dimineaţa miroase "a mine"dureros de plăcut şi te cânţi,

în tine ascuns ca o bocitoare păgână,

şi râzi şi te cerţi şi te frângi.

Fructul oprit este dulce,

deopotrivă aproape de iad şi de rai, păcat şi virtute, otravă şi vin.

Te juri mincinos cu toate că ştii,

în lumea utopică din spatele pleoapelor tale sunt eu, numai eu şi mă simţi.

Mă adulmeci flămând.

Te dor şi te ard ,te simt şi mă mint că exist uneori,

numai când dimineaţa ta miroase "a mine"

şi a dor de alint.

Prima ninsoare

Deşi-i frig de ceva vreme iar în sobă trosnesc lemne, toată gaşca de blănoşi (azi, ceva mai curajoşi) a ieşit iar la plimbare.

-Ce mustăţi întrebătoare! Ce blăniţe zgribulite! Ce priviri nedumerite!

-După cum vezi, dragă Bia, cred că acei mici pisoi din ograda moşilor, nu-nţeleg care-i pricina, pentru care toată curtea, toată lumea, are-acum blăniţă albă, ca Simina.

-Şi din cer cad fluturi mici, foarte reci, foarte pufoşi, peste gaşca de blănoşi. -Este prima lor ninsoare şi în lumea asta albă,paşii lor sfioşi şi mici lasă urme pe zăpadă.

-Şi alunecă blănoşii, şi mai cad, din când în când, iar bunicul şi bunica, mor de dragul lor văzând.

Lecţii

-La căsuţa moşilor de pe strada Nucului, fiecare ghemotoc îşi vede de treaba lui. Mama Sheba îi îndrumă, le dă lecţii, îi învaţă, să deprindă de cu mici lucruri bune pentru viaţă.Ia priveşte şi tu Bia!
-Văd! Simina cea micuţă şi isteaţă, vrea să-nveţe de la Sheba să păşească ca pe aţă.Mersul elegant pesemne, nu se-nvaţă aşa uşor căci din câte văd, micuţa se împiedică-n covor şi în loc de mers pe aţă, mersul ei de pisicuţă l-aş numi eu, mai degrabă, "mers lăbuţă pe lăbuţă".Dar Simina nu se lasă ci , încearcă iar şi iar, lecţia de eleganţă nu îi pare un calvar.Ştie că frumoasa Sheba, mama ei, e o felină cu alură de regină şi că dacă ea, Simina se va strădui să ţină capul sus, privirea-n faţă şi lăbuţele vor şti să păşească" ca pe aţă".
-Însă mersul nu ajunge, o pisică elegantă are blana-ntotdeauna, curată şi aranjată.
-Despre asta n-am ce zice, fiindcă vezi, chiar Simina se-ngrijeşte de blăniţă, cu limba şi cu-o lăbuţă. Nu există-n toată lumea aşa albă pisicuţă!


***


-Negrii, neastâmpăraţi, drăcuşori împieliţaţi, împreună dacă-i vezi parcă-ar fi fraţi siamezi.Ştii Alina, Pip şi Nod astăzi au urcat în pod, invitaţi de Amedeu, cel cu aere de leu.
-Amedeu e un ştrengar dar cei mici, nu au habar.
-Are-n gheare-un şoricel (speriat ca vai de el) şi le spune celor doi că o treabă de pisoi, e să cureţe ograda de-acest soi de rozători care ronţăie de zor, tot ce-apare-n calea lor.
-Nu e rău, chiar nu e rău că blănosul Amedeu, devenit azi profesor, se face folositor. Dar ce fac cei doi negruţi?
-Mustăcesc aşa drăguţ! Şi-l adulmecă uşor pe micuţul rozător.
-Sunt elevi sârguincioşi şi vor învăţa se pare, să ferească toată casa de intruşi şi rozătoare.


***

-Cel mai studios pisoi de la casa moşilor, culcuşit în balansoar, astăzi poartă ochelari.
-Hai că-acum mă faci să râd şi chiar trebuie să văd o aşa minunăţie.Studiosul cin' să fie?
-Este Kitt cum vezi Alina, nu e un pisoi de rând şi un ziar este pricina pentru care tigrişorul, ochelari pe nas având, pân' la ultimul cuvânt, va citi, va tot citi şi apoi va povesti, celorlalţi locuitori din ograda moşilor, cât e el de informat,cât de multe a aflat, studiind în balansoar, foarte foşnitorul ziar.

crisalidă

nu se întâmplă nimic

niciodată nimic

viaţa ta e aceeaşi parcă de o mie de ani şi-ţi e bine

sau doar te minţi



nu te costă nimic să te minţi

sau nu ştii cât te costă e comod

chiar dacă

uneori privirile tale caută ceva altceva

te temi şi doar îţi imaginezi

"cum ar fi dacă..."



în mintea ta creezi o altă realitate

în care ai curajul să fii

în vreme ce toţi ceilalţi habar n-au

că trupul tău nu eşti tu

ci doar crisalida din care tu

ai zburat

lume nouă

-Dacă a ieşit în curte, toată gaşca de blănoşi (şi cum ştii tu dragă Bia, toţi pisoii-s curioşi) are şansa-acum să vadă tot ce mai au prin ogradă, moşul nostru şi-a lui babă.
-Ce mai au?
-Priveşte-aici!
-În afară de pisici? Văd un câine alb, lăţos, nici urât, nici prea frumos ce, nu-i fie de deochi, parcă nici nu are ochi.
-Are ochi, sigur că are. Câinele, pe nume Atos, e un paznic credincios. Foarte-atent, cu multă minte, el cunoaşte dinainte, omul neprietenos.
-Atos spui? Să vezi Alina, chiar acum, alba Simina îl miroase pe lăţos.
-Îl miroase? Nu se teme?
-Nu se teme, iar lăţosul, curios şi el pesemne, nu o latră, nu o muşcă, nici nu mârăie măcar.
-Un dulău şi o pisică să se-ngăduie... mai rar!
-Şi-ncă asta nu e tot, foarte-aproape, bot în bot, cei doi par să se-nţeleagă.N-ai să vezi în lumea-ntregă o aşa prietenie!
-Nu se ştie... Ce mai vezi?
-Păi, sunt de toate, să număr pe săturate. Două raţe, labe scurte care măcăie prin curte se tot plimbă curtea toată, parcă-ar fi la promenadă.Şi-un răţoi, ce mai răţoi! Are penele vâlvoi, parcă-acum s-a speriat, de vreun tren accelerat.Mai văd nişte găinuşe, sunt vreo cinci, ba nu, sunt şase: două albe, una neargră şi-ncă trei împestriţate şi moţate.Toate stau lângă cocoş, pintenat şi colorat, ţanţoş ca un împărat.Iar Kitt, liniştitul Kitt, nu ştiu cum, s-a nimerit dar, e-acum între găini, gură cască, nemişcat, parcă prins în rădăcini. Ascultă şi nu-nţelege, nici un bob de cotcodac însă... nu e speriat.
-Cum să fie speriat? El e un pisoi deştept. Studiază permanent, se-ntămplă, cum se face, cum se poate înţelege cu ceilalţi locuitori din ograda moşului.
Dar, mai ştiu fetica mea, că pe-acolo-ar exista şi-o năpastă de motan, ce s-a aciuat de-un an prin ogradă la bunici.
-Da, îl văd, este aici! Mare, gras şi tot pătat, alb şi negru şi roşcat, îşi dă aere de leu.
-E motanul Amedeu!
-Pip şi Nod cei dolofani, sunt acum cu-acel motan care, zici că-i Amedeu şi privesc extaziaţi cum el cască gura mare, ca un leu. Dar...rămân profund miraţi căci, din gura marelui blănos, iese-n loc de răget fioros, unul cam piţigăiat, care-aduce muuult, a mieunat.

afară

-Fiincă este încă toamnă şi e rost încă de soare, mama Sheba şi pisoii au ieşit azi la plimbare.Nu e frig, dar nici prea cald, nici senin, nici prea-nnorat, vreme bună dragă Bia, pentru ei de cercetat.
-Au ieşit? Să văd şi eu! Cred că este prima oară când blănoşii cei micuţi scot boticurile-afară.
-Au ieşit, iată-i în curte! Vezi cum calcă curajoşi şi privesc întrebători lucrurile noi şi multe ce apar de peste tot?
-Văd! Ce sfios păşesc acuma Pip şi Nod! Au uitat şi de hârjoană şi de dop.
-Care dop?
-Cum care dop?! Dopul lor, legat cu sfoară, de uşa de la cămară...
-Ai dreptate, au uitat fiindcă au atâtea lucruri, foarte noi de cercetat.
-Şi-apoi Kitt e o figură, chiar îi tremură blăniţa de emoţii, iar codiţa lui savantă iar e semn de întrebare .
-Şi Simina?
-Este mută şi cuminte, ceea ce e lucru mare!

gânditorul

Vezi tu Bia, fată dragă, singur pe televizor, Kitt e astăzi gândior.Nu doreşte să se joace, nu bea lapte, nu vănează, nemişcat precum un sfinx, pur şi simplu meditează şi se-ntreabă:
De ce baba are moş? De ce moşul are barbă? Cum aduce dimineaţa, pintenatul de cocoş? De ce soarele e galben? De ce creşte-n curte iarbă?Cum şi de ce zboară raţa? De ce oul nu-i pătrat?De ce laptele e dulce, nu sărat?
-De ce scăfârlia lui se întreabă-atât de multe, nu cumva a fost în curte?

dimineaţă

După-o noapte liniştită, cam în orice dimineaţă, e puţină vânzoleală, în căsuţa cea cochetă de pe strada Nucului.
Moşul alb, cu pipa-n mână, mormăie că nu găseşte, nicăieri în toată casa, pipa lui.Iar bunica, ca bunica, prepară cafea cu lapte şi-o serveşte, într-o cană smălţuită, moşului, cam pe la şapte.
La şapte şi jumătate, Kitt micuţul tigrişor,pâş, pâş, pâş, e-n misiune pe covor.Iar în mintea lui felină, de expert în vânătoare, şlapii roşii cu buline, ai bunicii, sunt o mare provocare.
Puii negrii Pip şi Nod se trezesc abia la opt şi se iau la trântă dreptă-ntodeauna pentru-n dop, legat cu sfoară de uşa de la cămară.
La nouă, alba Simina, mai isteaţă si mai brează, tricotează un fular din lână sură, cu andrelele bunicii.Şi... cum numără întruna, doi pe faţă, doi pe dos, nu ştiu cum, firul de lână se-nvârteşte tacticos, pe lăbuţele micuţei, pe codiţă si pe bot.Zău, nu ştiu unde-i fularul, oricât stau să mă socot!
Pe la zece, mama Sheba îi culege pe blănoşi, îi sfădeşte, le dă lapte şi apoi îi pune-n coş.Şi cum până la amiază, nu mai este foarte mult, toţi pisoii meditează la timpul care-a trecut.

pururi ieri

ochii mei pierd pe rând toate culorile
nu e noapte nici zi nu e mâine nici azi
este ieri pururi ieri

şi mâinile mele se afundă-n zăpezi
devin translucide mă pierd
şi-aş fi vrut să nu strig să nu plec
să nu mor
ca o sălbăticiune fugară fără ecou

insulă

plâng pasări fără culoare pe insula aceea


plouă cumplit uneori şi e frig
mult prea frig pentru gâze de-o zi pentru îngeri de lut
pentru inimi de ceară

şi dor cumplit uneori şi păsări şi gâze şi
îngeri de lut murind înnecaţi în inimi

de ceară

secunda

uneori
singura care contează e scunda aceea ca o scânteie
ca o zbatere de aripi de înger

nu e nevoie

să despici mereu firul în patru în opt în o sută
harta palmelor tale nici macar nu e atât de-ncifrată cum crezi

şi apoi

poţi să uiţi să mă pierzi să m-arunci
într-un sertar prafuit al minţii tale complexe

ştiu

Somn

Vezi tu Bia, la căsuţa cunoscută, de pe strada Nucului, timpul a rămas la poartă să se scurgă-n voia lui.În casă miroase-a lapte şi a lene de pisici, culcuşiţi în balansoare, lângă sobă, moţăie cei doi bunici.Iar în coşul de nuiele împletit, dorm vreo patru ghemotoace de blăniţă, mustăcind.
Este seară şi moş Ene pe la gene, lasă somn. Numai Sheba mama mâţă şi pendulul nu prea dorm.Ei veghează peste somnul celor mici şi au grijă să viseze fericiţi.

Mâţe, mâţe!

Hai, mai spune, hai arat-mi, ce fac moşul şi-a lui babă, în căsuţa lor cochetă de pe strada Nucului? Ce face pisica neagră şi-ai ei pui?
-Moşul cred că-i supărat.
-Aşa crezi? De ce să fie?
-Strigă-ntruna:"Mâţe! Mâţe!"cu ochii-ndreptaţi în sus.Şi, să vezi ce grozăvie, pisicuţele puiuţi...
-Câte sunt?
-Cred că sunt patru şi sunt cocoţate toate, foarte sus.
-Cocoţate? Măi să fie, trebuie să văd şi eu. Hai Alina, dă-mi binoclul, că-i de rău! Dacă moşul le va bate? Dacă vor cădea în cap? Dacă nu ştiu să coboare? Ce ma fac?
Văd o pisicuţă albă, ca un bulgăraş de nea, cu gheruţele se ţine... de perdea.Vai de mine, abia se ţine şi dintr-un moment în altul, va cădea!
-Dacă-i albă, e Simina, o micuţă curioasă
-A căzut! Dar... e tare norocoasă, fiindcă, vezi...ca un făcut, moşul a prins-o în braţe şi nu s-a lovit deloc.
-Este inimos moşneagul.Ce noroc! Dar mai sunt trei puişori...
-Trei ai spus? Unul, ca un tigrişor, cred că-şi curăţă blăniţa...tocmai pe televizor!
-Puiul tigru este Kitt.
-Ţine coada îndoită, ca un semn de întrebare şi cu limba lui cea aspră este pus pe dichisit.
-Dacă vrei un pui cuminte, Kitt e cel mai nimerit...Lasă tigrul! Unde mai sunt puişori? După socoteala noastră, ar mai fi doi.
-Doi să fie... amândoi, rotofei şi dolofani s-au urcat pe un dulap, tocmai sus lângă tavan. Ei sunt negrii, ca de smoală şi-acum miaună întruna
-Sărăcuţii!
-Uite c-a venit bătrâna! Cu o scară... îi culege ca din oală.
-Vai de ei, pisoi de smoală!...Puii negrii-s Pip şi Nod, bine c-au scăpat şi ei.Şi dacă bătrânii noştri nu îi vor trimite-n pod, la vânat de şoricei, însemnă că sunt iubiţi, răsfăţaţi, ca nişte prinţi.