sâmbătă, 2 aprilie 2011

n-avem timp să ne grăbim

trupul meu percepe iubirea ca pe o stare de veghe
în care mă arzi şi mă dori ca o rană dragul meu drag
îmi cresc aripi din umeri sunt toată un cântec abia murmurat de un nai
şi mă frâng la fiecare chemare a inimii tale deopotrivă aproape de iad şi de rai
fiindcă azi încăpem amândoi într-o singură lacrimă de înger bălai

simţi dragul meu cum curge fierbinte ca lava tăcerea din noi peste noi şi-i târziu
n-avem timp să ne pierdem să fugim n-avem timp şi murim repetat
cu fiecare secundă ce moare pe inima noastră ca un grăunte de dor neîmplinit
e atât de târziu dragul meu drag şi înainte de toate cu noi
n-avem timp să ne grăbim

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.