poem de citit pe nerăsuflate

beau ceai
verde roşu albastru de mărar muşeţel mentă
seminţe de in
fierbinte călduţ sau cu gheaţă fiert sau doar infuzat
beau ceai
nu foarte mult e doar a doua cisternă sau poate
a treia nu cred să fi băut mai mult de atât în ultima lună
dar cine mai ştie precis cine să numere
eu nu
sunt ocupată să beau un ceai şi încă un ceai
totdeauna din cana cea albă pictată cu inimi
şi
am ajuns să savurez ceaiul aşa cum savuram o ţigară
fumată cu tine la ore imposibil de albe şi mici
şi parcă aş vrea să-ţi mai strig că mă las de fumat şi de tine
de tot ce mă ţine departe de crisalida din care-am zburat
să râzi şi să râd să îmi fie dor de ceva ca de tine
beau ceai
noaptea începe să fie de vară amirosind a floare de tei
şi a flirt şi poate-aş lăsa toate găzele să îmi zboare prin sănge
prin pori şi prin vene dar cana mea pictată cu inimi
se cere umplută mereu şi n-am timp
beau ceai la ore imposibil de albe şi scriu
poem de citit pe nerăsuflate cu mireasmă de tei