pe marginea lumii în echilibru perfect
cu braţele deschise ca nişte aripi gata de zbor
inspira cu nesaţ îşi umplea plămânii cu soare de mai
şi zâmbea ştrengăreşte
"cerceii cei mai de preţ sunt roşii şi dulci precum prima iubire"
striga ea apoi în vreme ce se rotea cu părul în vânt
mai repede mai repede mai repede
un adevărat titirez
poate-aş fi râs
în hohote şi din toţi rărunchii aşa cum se răde la vremea cireşelor
dar pe atunci eram foarte bătrănă şi nu pricepeam micile bucurii ale Almei
îmi construisem *o bibliotecă de ceaiuri şi leacuri băbeşti*
eram preocupată să citesc şi să uit despre toate mereu
iar roşi-inimoşi cerceii Almei in ochii mei aveau doar codiţe de leac
pe care le aşezam tacticos la uscat pe o bucată de ziar
de luni până joi întotdeauna de luni pănă joi la apus
sub umbrar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu