replica unui poem de Adrian Suciu

de ce săpăm un râu între noi
spune tu

odată am dat focului somnul
şi m-ai plantat în tine ca pe un sâmbure curat
în pământ bun
nici un semn din sângele nostru nu prevestea dimineaţa
nici focul din tine
focul în care m-ai aruncat ca pe un cireş uscat

mâncam poezie pe pâine abia respirând şi visam
cum vom rodi o livadă cu fluturi
cum vom nedormi toate nopţile aşa ca şi cum
ai savura o ţigară care nu se termină niciodată

apoi m-ai zidit în tine
ca pe o fereastră oarbă într-un zid roşu
să nu se vadă din orele neverosimil de albe nimic
nici un semn în sângele tău sau al meu
nici o umbră de fum
numai Styxul curgând

spune tu