culori care nu mă iubesc

patul meu e uriaş
are roţi şi cuierul acesta ciudat
are mereu agăţat nu ştiu ce
din care îmi curge în vene un lichid incolor
nu pot să mănânc nici să beau nici să plâng
abia mai vorbesc
ochii mei obosiţi nu dezleagă nimic
culorile nu mă mai iubesc

doamna de la parter
îşi plimbă pechinezul în hăinuţă mov
copiii blocului joacă nouă pietre
poştaşul salută respectuos ca de obicei
unele s-au scumpit altele nu s-au indexat
la farmacia din colţ se eliberează insulină
dar
eu am plecat să fiu fiica copiilor mei
şi nu mai contează nimic
de aici toate se văd gri alb
sau bej
aici am trei părinţi foarte gravi
cu mâini fine şi reci
am trei părinţi care mă ceartă că nu am
mâncat că nu mă îmbrac îndeajuns
mă ceartă pe rând şi le vine să plângă
doar că acum sunt adulţi

gri alb bej
dacâ plec mai departe
nu vreau să le las teama nici frigul din oase
vreau să îşi amintească de mine
ca de o poveste cu zâne în care culorile
sunt toate adevărate şi cântă