visez uneori cum invizibilă
mă strecor prin lume
pe umeri purtând
amefore
pe umărul drept apa morții
să pun la loc toate fețele
existenței mele umile
care n-a vrut niciodată
să tulbure
pe umărul stâng apa vieții
aproape de inimă pregătită să-nvie
pe rând toate stările
de rău și de bine de drag și de dor
de destul
de vântoase
chemate să vânture
indigo cel zălud
suflet nud
pus în vers
fără majuscule
Comentarii
Trimiteți un comentariu