vineri, 24 iulie 2020

Cântec de descântat urâtul


ritual doar al tău
cum un copil
luat de suflet
din ziua
în care nu te-ai
mai
plăcut
nu te-ai mai
iubit
și oglinda
ți-a devenit
un perfid inamic
venetic
și ursuz
cum pumnal
cum obuz
între coaste
captiv
plânsul  tău
e un bocet
frumoaso
murmurat
prea curând
și-ar fi timp
pe pământ
să îți faci
un alt cânt
să îți scrii un poem
de iubire
balsam pentru suflet
îndemn
pentru viața
ce fără zăgazuri
vine




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.