joi, 29 iunie 2017

Alma

tu
ești dusă cu pluta
cu toate că până acum ar fi trebuit
 să renunți să mai crezi
în feți frumoși cu sufletu-n vânt
gata să-l pună oricând
la picioarele tale
să-ți aducă apa vieții și a morții
și să plutiți așa în neștire pe norul
ăl mai pufos

tu
nu ești cu toate oile-acasă
fiindcă oile tale sunt duse și ele cu pluta
pe toate apele lumii
să le numere
să le mâne insomniacii posaci
lipsiți de imaginație

tu
în colivia coastelor tale mai crești suspine
câteodată poeme sau păsări
doritoare de zbor




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.