sâmbătă, 22 aprilie 2017

despre vântoase

de-o vreme în umărul meu stau toate vântoasele
nu vor sa plece
așa cum pesemne eu
n-am vrut n-am vrut
chiar n-am vrut să mă nasc
imi era teama
sau lene
sau bine
sau pur și simplu nu aveam chef să dau ochii cu lumea

doctori și moașe ar fi putut atunci să promită
ca-n basme
marea și sarea
cerul cu stele
un făt frumos sau
tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
dar nu
ei m-au adus pe lume cu forța

biata mea mama
se jură și-acum că n-a mai văzut copil așa de urât

ee ce să-i faci
acum stau și mă-njur cu toate vântoasele din umârul drept
și-mi promit că-ntr-o zi o să astup borta vântului
după care-o să scriu și-o să scriu  și-o să scriu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.