cartea mea cu pisicuţe

Este mare zarvă, mare, în ograda moşilor, Atos latră iar pisoii, parcă miaună în cor.Orătăniile toate, parcă şi-au ieşit din fire şi zburătăcesc prin curte, în neştire.
-Cum aşa? Să văd Alina, vreau să stiu ce s-a -ntâmplat!
-Cred că zarva e iscată de-o fetiţă şi-un băiat!
-Doi copii, îi văd şi eu. S-a speriat de ei se pare, până chiar şi Amedeu şi s-a cocoţat săracul, pe un stâlp de telegraf.Nu se mişcă, nu clieşte, parcă ar fi împăiat.Iar fetiţa şi băiatul râd, mai că se prăpădesc şi cu bulgări de zăpadă, lovesc tot ce nimeresc.
-E vacanţă, dragă Bia şi pe Strada Nucului iar împieliţaţii aceia, sunt nepoţii moşului.
-Cei doi ţânci, fără de minte, nu-s mai mari decât oşchioapă dar, au răvăşit ograda, toată, toată.
-Ce noroc! Vine bunica să-i strunească pe nepoţi, sigur ea va face pace, pentru toţi.
*

-Iar e linişte şi noapte la căsuţa cea cochetă de pe Strada Nucului. Dorm nepoţii, dorm bunicii, dorm pisoii ghemotoace, numai Sheba şi pendulul mai sunt păzitori de pace.
Şi acum, dragă fetico, simţi?
-Miroase a poveste! Şi-aş mai vrea să spui Alina:"Înainte...că mai este"!