marți, 22 februarie 2011

liniştea ta

n-are rost să întrebi n-are rost să răspunzi
să strângi pumnii cu ciudă să plângi
insomniacă şi rea noaptea ştie
eşti sărac prea sărac fără mine
şi nimeni nu-ţi spune încotro curge
liniştea ta
Publicat de la
Etichete:

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Faceți căutări pe acest blog
prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.