Sirinx

Ce e o durgă? — Iartă-mă, Fleur, dar eu chiar nu pot gândi azi! spune Anemo, luându-şi cana de cafea cu frișcă într-o mână și începând a măsura gazonul curții cu pași mari și desculți. — Vă cred, domnule! Doamna mama dumneavoastră e... un altfel de vârtej, ea aduce ordine și... — Vârtej ai spus? Ea e Marea Îmblânzitoare de Haos... nici n-ar fi avut nevoie de o întreagă echipă să facă curat! continuă Anemo, privind spre fereastra unde silueta mamei sale se mișca cu o viteză ireală. E ca o Durga a curățeniei, Fleur. Ai impresia că are zece brațe care se multiplică în aer: cu unul șterge praful, cu altul sortează facturile, cu al treilea îmi ghidează viața și cu restul de șapte alungă orice urmă de inspirație din casa asta. Aflați la sfat în stratul cu flori, cei trei blănoși — pisoii și proaspăt salvatul din „ghearele deratizării”, Eol — își urmăreau cu privirea stăpânul care părea hotărât să-și facă necesarul de pași pe gazon. — E-Eol... ce e o durgă? A adus doamna mama o mașinărie...

Cronicile din Ether Drive 13

Zori și trădări pisicești E drept că în casa lui Anemo există o cameră amenajată, un birou dotat cu tot necesarul pentru ca un scriitor să își poată desfășura activitatea, doar că acea încăpere este rareori folosită. Acest anume scriitor scrie în bucătărie, în dormitor, sufragerie, curte sau chiar în baie. Casa lui de obicei (mai puțin acum, după intervenția mamei) avea împrăștiate peste tot schițe, notițe, hărți ciudate, însemnări... Atunci când lovește febra scrisului, nu e o febră tocmai ușor de dus, vine ca o posedare, ca un pumnal înfipt în colivia coastelor dinspre înăuntru și, atunci când pleacă, lasă în urmă epuizare totală. De data aceasta, după o noapte întreagă de scris neîntrerupt, Anemo dormea dus, cu capul pe măsuța rotundă din bucătărie care îi servise de această dată drept masă de lucru, alături de un colăcel de blană portocalie și laptopul cu abțibild inimioară. În sfârșit avea povestea! Eol, ca un veritabil șoricel de bibliotecă, salvase tot și închise lapt...

Cronicile din Ether Drive 15

Distracție și loilitate — Hei, gașcă! se auzi din spate. Data viitoare să mă luați și pe mine la joacă! Remi Storm, arătând ca o adolescentă în ținuta ei sport, le făcea semne să o aștepte. „Exact ea mai lipsea!” gândi Mistral plin de lehamite, dar, spre surprinderea lui, toată gașca se opri ca într-un stop-cadru să o aștepte pe nou-venită. — Ce mai faceți, domnule Noel? Nu v-am văzut demult. — Fac bine, fetițo! Când te văd, îmi mai trece dorul de copiii mei! răspunse Noel, vizibil încântat de întâlnirea cu Remi. — Mai aveți fluierul cu care ne dădeați startul la alergat? Mai țineți minte? Anemo, eu, Gill și Jim, aliniați și așteptând fluierul de start... Anemo și Jim erau cei mai rapizi, pe rând. — Of, alergiile astea! făcu Noel, ștergându-și o lacrimă. Am și acum un fluier în buzunar, vrei să vezi? Scoțând o mână din buzunar, Noel deschise încet palma, ca și cum ar fi prezentat un obiect de mare preț, lăsând să strălucească în lumina soarelui un fluier argintiu. — Cu ăsta vă antrenaț...

Pagini

Pagina de pornire

Un produs Blogger

Alinastasiuc.blogspot.com