de-a noaptea

am insomnii

cât e noaptea de lungă
eu număr și-adun
pun filme sub pleoape
 gândesc
lumea-n dungă
 da-n loc de aproape
 dimineața-i în zori
iar zorile-s mâine

mă jur că pe pâine
aș manca-o pe toată
cât e de lungă și lată
noaptea cu gânduri haihui
 aș pune-o în cui
sau într-un joben
s-o scot doar la iarnă
cum aș scoate o blană
neagră și scumpă
de bizon sau de nurcă

am insomnii

să vii să nu vii
din somnu-ți adânc
să îmi ții de urât
să numărăm oi și fluturi
sau poate săruturi
și picuri de ploaie
în noptea greoaie
când

 eu am insomnii

dragă alma

ce aș mai crește eu în colivia coastelor mele
dacă nu ai fi tu
dragă alma
cum ar urla a pustiu sufletul meu indigo
și cum ar muți dacă nu ai fi tu
dragă alma
cum mi-aș alinta toate bolile
cum mi-aș primeni toate viețile

cum aș mai rupe din mine poemele
strop cu strop
 sângele meu când dulce când leneș
n-ar mai avea nici un foc
și--aș fi
only me and my restless heart
dragă alma

despre roșii

a fost o vreme nu foarte demult

când se propăvăduia materialismul

dialectic și istoric

un viitor luminos

epoca de aur

apostolii roșii umblau din casă în casă

să împărtășească înțelepciune

dar mai ales să ia 

tot ce mai era

în ograda omului

care performa o echilibristică aproape perfectă

pe muchia aceea subțire numită

limita subzistenței

numai pentru a se transforma în ceea ce s-ar fi numit omul nou

încă de pe atunci toate  animalele erau egale

dar unele mai egale decât altele

(exact ca-n povestea lui orwell)

ne-am învolburat și ne-am răsculat

am omorât dumnezeul omului nou

dar au venit alții și mai egali

am plecat

mulți dintre noi am plecat

ne-am revarsat precum apele

în toată lumea

pentru că nu ne-am mai găsit locul

în țara aceea frumosă

și povestea continuă

Alma

tu
ești dusă cu pluta
cu toate că până acum ar fi trebuit
 să renunți să mai crezi
în feți frumoși cu sufletu-n vânt
gata să-l pună oricând
la picioarele tale
să-ți aducă apa vieții și a morții
și să plutiți așa în neștire pe norul
ăl mai pufos

tu
nu ești cu toate oile-acasă
fiindcă oile tale sunt duse și ele cu pluta
pe toate apele lumii
să le numere
să le mâne insomniacii posaci
lipsiți de imaginație

tu
în colivia coastelor tale mai crești suspine
câteodată poeme sau păsări
doritoare de zbor

despre vântoase

de-o vreme în umărul meu stau toate vântoasele
nu vor sa plece
așa cum pesemne eu
n-am vrut n-am vrut
chiar n-am vrut să mă nasc
imi era teama
sau lene
sau bine
sau pur și simplu nu aveam chef să dau ochii cu lumea

doctori și moașe ar fi putut atunci să promită
ca-n basme
marea și sarea
cerul cu stele
un făt frumos sau
tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
dar nu
ei m-au adus pe lume cu forța

biata mea mama
se jură și-acum că n-a mai văzut copil așa de urât

ee ce să-i faci
acum stau și mă-njur cu toate vântoasele din umârul drept
și-mi promit că-ntr-o zi o să astup borta vântului
după care-o să scriu și-o să scriu  și-o să scriu

tendințele modei

sezonul ăsta se poartă ochelarii de cal
pe inima goală
pe sufletul nud și nătâng
șchiopătând
după care se numără baiurile
de la nouă la opt apăsat  ca-n ardeal
un bai la cap unul la deal
 un bai la genunchi altul la muncă
 unul  acasă altul în coaste
în carafa cu vin sau în noapte
în pantofii cei noi sau în străinătate
of -of -of  of
dacă n-ai bai să îți iei
că se numără
și se poartă pe inima golă
cu ochelarii de cal
dacă nu la vreun bal
măcar la spital

despre poet

 numai de bine

 aș spune
cum a iubit
 locuit
 suspinat
în sufletul lui minunat
dacă e
dar de nu-i
cum
până unde să pun hotar
să despart
poetul de carne
de fiere
de urât
de păcat
și- apoi omul să-l știu tot
sau sa-l despart de poet

să cer casă bună cuvântului
păunului
sau unui fals sacerdot
rătăcit
 hăituit

despre poet numai de bine aș spune
cum despre mort

a nu plagia

toate vorbele noastre s-au mai spus undeva cândva sau măcar s-au gândit răsucit zgâriat scrijelit în desene rupestre pe vânt sau pe apă de-ți vine să nu mai spui nimic niciodată sau să juri că te doare în paișpe sau treișpe sau mă rog undeva nu pot spune precis zic și eu
nuștiucumșidece nu gândim necuvinte poezia-n mirosuri în gusturi sau pe pipăite

bag seama

m-am virusat
Doamne apără și păzește
cum de alzheimer pokemoni și păduchi
că eu
tută cum sunt
nu am antivirus nici modern nici vetust
nu știu nici să-mi descânt de deochi
nu le am cu stinsul tăciunilor
de benghiuri în frunte nici nu mai spun

m-am virusat bată-i bată-le virusuri -viruși
plurale-pluraluri
plu
ptiu drace

m-am virusat
dinspre windows bate-un curent
ușor anacronic
mă ia cu strănut cu râs și cu plâns
și cu bâlbe

aș lua un hap
 dar mă jur

foldere buzunare sertare
sunt full cu reclame
la poțiuni elixiluri
aparate minune
pentru ten pentru corpul perfect
mașini de făcut bani și copii geniali

cumpăr pitici

nu pitici de grădină
nici din aceia de circ
pitici
pentru suflet creier și sânge
fiindcă vezi tu
nu că m-aș plânge
dar nuștiucumșidece
ai mei s-au mărit
și prea sunt normali
și serioși
și cuminți
și și și
 nimic
chiar nimic nu-i mai scoate din minți
 parcă sunt mucenici
pe cuvânt
nu mai am încotro
tre` să-i vând
ori să-i dau de suflet cuiva
care-i vrea

cumpăr pitici
intr-o ureche
șui
sau trăsniți
de orice culoare
nuanță
de la gri la roșu aprins

Cara 2

cum să socotești morți într-o zi însorită
care mâini
care degete te-ar lăsa să -i aduni
morții lor
ai copiilor
ai părinților
ai iubiților
devin nuștiucumșidece
morții tăi și ți-e jale să fii
îți e jind
o turbincă cum în povestea lui Creangă

să nu te miri dacă-ți spun

eu
 nu-s cu toate oile-acasă
bunăoară azi
mi-am scos sufletu-n parc
să îi zic
”zăludule
miroase a verde  și-așa

o vară rău matinală imi curge prin vine de-mi  vine
să mă înțelepțesc așa dintr-o dată
și să scriu un tratat despre efectele firului de iarbă
asupra psihicului gri petrol bej sau a celui fără nuanță”

Cara

 mă dor in romgleză
capul meu picioarele mele și ochii bineînțeles tot ai mei

o iguană între alte iguane îmi spun
„te-ai băbit”

apoi când pe ușa mortului se așează un fluture indigo
 toate iguanele murmură reținut
de la un capăt la altul al „wardului”
numai de bine

și

capul meu ochii și fluturii mei indigo
din când în când mai întreabă de viața acolo
„away”