vineri, 23 martie 2018

despre roșii

a fost o vreme nu foarte demult
când se propăvăduia materialismul
dialectic și istoric
un viitor luminos
epoca de aur
apostolii roșii umblau din casă în casă
să împărtășească înțelepciune
dar mai ales să ia 
tot ce mai era
în ograda omului
care performa o echilibristică aproape perfectă
pe muchia aceea subțire numită
limita subzistenței
numai pentru a se transforma în ceea ce s-ar fi numit omul nou

încă de pe atunci toate  animalele erau egale
dar unele mai egale decât altele
(exact ca-n povestea lui orwell)

ne-am învolburat și ne-am răsculat
am omorât dumnezeul omului nou
dar au venit alții și mai egali

am plecat
mulți dintre noi am plecat
ne-am revarsat precum apele
în toată lumea
pentru că nu ne-am mai găsit locul
în țara aceea frumosă
și povestea continuă




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte
la fiecare început de gând
în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând
iar clipa ce moare pe inima mea e o pată
cât un grăunte de dor ne-mplinit
dar trupul meu de femeie clepsidrăn-aşteptă
se-ntoarce din vreme furând

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Fotografia mea
Dublin, Irlanda, Ireland
Imi place sa fiu eu, uneori obositor de sincera, naiva si cu incredere in oameni.