în zilele în care culorile nu mă iubesc
nu vreau decât să mă ghemuiesc ca o pisică într-un colţ
gândindu-mă la viaţa mea ca la un film alb-negru
de pe vremea filmului mut
tragic şi comic sublim şi ridicol
plouă în mine
şi-mi promit repetat să mă las de ţigări şi de tine
de tot ce mă ţine departe de crisalida din care-am zburat
nu ştiu de ce
şi apoi în toate zilele astea îmi spun
"în următoarele şapte vieţi vreau să fiu o pisică neagră
să torc şi să uit toate culorile care nu mă iubesc"
sâmbătă, 9 aprilie 2011
sâmbătă, 2 aprilie 2011
n-avem timp să ne grăbim
trupul meu percepe iubirea ca pe o stare de veghe
în care mă arzi şi mă dori ca o rană dragul meu drag
îmi cresc aripi din umeri sunt toată un cântec abia murmurat de un nai
şi mă frâng la fiecare chemare a inimii tale deopotrivă aproape de iad şi de rai
fiindcă azi încăpem amândoi într-o singură lacrimă de înger bălai
simţi dragul meu cum curge fierbinte ca lava tăcerea din noi peste noi şi-i târziu
n-avem timp să ne pierdem să fugim n-avem timp şi murim repetat
cu fiecare secundă ce moare pe inima noastră ca un grăunte de dor neîmplinit
e atât de târziu dragul meu drag şi înainte de toate cu noi
n-avem timp să ne grăbim
în care mă arzi şi mă dori ca o rană dragul meu drag
îmi cresc aripi din umeri sunt toată un cântec abia murmurat de un nai
şi mă frâng la fiecare chemare a inimii tale deopotrivă aproape de iad şi de rai
fiindcă azi încăpem amândoi într-o singură lacrimă de înger bălai
simţi dragul meu cum curge fierbinte ca lava tăcerea din noi peste noi şi-i târziu
n-avem timp să ne pierdem să fugim n-avem timp şi murim repetat
cu fiecare secundă ce moare pe inima noastră ca un grăunte de dor neîmplinit
e atât de târziu dragul meu drag şi înainte de toate cu noi
n-avem timp să ne grăbim
marți, 29 martie 2011
odată
credeam că ne suntem fântâni şi că apele noastre
potolesc sete şi febră şi frica de noapte
de nopţile acelea albe şi reci în care simţi timpul
cum îţi curge pe tâmple
nopţile acelea în care frigul te înghite treptat
nopţile în care nimic nu se-ntâmplă
credeam că ne suntem fântâni şi oglinzile noastre curate
au în ele universul întreg
credeam că ne suntem aproape
potolesc sete şi febră şi frica de noapte
de nopţile acelea albe şi reci în care simţi timpul
cum îţi curge pe tâmple
nopţile acelea în care frigul te înghite treptat
nopţile în care nimic nu se-ntâmplă
credeam că ne suntem fântâni şi oglinzile noastre curate
au în ele universul întreg
credeam că ne suntem aproape
luni, 28 martie 2011
cartea mea cu pisicuţe
Este mare zarvă, mare, în ograda moşilor, Atos latră iar pisoii, parcă miaună în cor.Orătăniile toate, parcă şi-au ieşit din fire şi zburătăcesc prin curte, în neştire.
-Cum aşa? Să văd Alina, vreau să stiu ce s-a -ntâmplat!
-Cred că zarva e iscată de-o fetiţă şi-un băiat!
-Doi copii, îi văd şi eu. S-a speriat de ei se pare, până chiar şi Amedeu şi s-a cocoţat săracul, pe un stâlp de telegraf.Nu se mişcă, nu clieşte, parcă ar fi împăiat.Iar fetiţa şi băiatul râd, mai că se prăpădesc şi cu bulgări de zăpadă, lovesc tot ce nimeresc.
-E vacanţă, dragă Bia şi pe Strada Nucului iar împieliţaţii aceia, sunt nepoţii moşului.
-Cei doi ţânci, fără de minte, nu-s mai mari decât oşchioapă dar, au răvăşit ograda, toată, toată.
-Ce noroc! Vine bunica să-i strunească pe nepoţi, sigur ea va face pace, pentru toţi.
*
-Iar e linişte şi noapte la căsuţa cea cochetă de pe Strada Nucului. Dorm nepoţii, dorm bunicii, dorm pisoii ghemotoace, numai Sheba şi pendulul mai sunt păzitori de pace.
Şi acum, dragă fetico, simţi?
-Miroase a poveste! Şi-aş mai vrea să spui Alina:"Înainte...că mai este"!
-Cum aşa? Să văd Alina, vreau să stiu ce s-a -ntâmplat!
-Cred că zarva e iscată de-o fetiţă şi-un băiat!
-Doi copii, îi văd şi eu. S-a speriat de ei se pare, până chiar şi Amedeu şi s-a cocoţat săracul, pe un stâlp de telegraf.Nu se mişcă, nu clieşte, parcă ar fi împăiat.Iar fetiţa şi băiatul râd, mai că se prăpădesc şi cu bulgări de zăpadă, lovesc tot ce nimeresc.
-E vacanţă, dragă Bia şi pe Strada Nucului iar împieliţaţii aceia, sunt nepoţii moşului.
-Cei doi ţânci, fără de minte, nu-s mai mari decât oşchioapă dar, au răvăşit ograda, toată, toată.
-Ce noroc! Vine bunica să-i strunească pe nepoţi, sigur ea va face pace, pentru toţi.
*
-Iar e linişte şi noapte la căsuţa cea cochetă de pe Strada Nucului. Dorm nepoţii, dorm bunicii, dorm pisoii ghemotoace, numai Sheba şi pendulul mai sunt păzitori de pace.
Şi acum, dragă fetico, simţi?
-Miroase a poveste! Şi-aş mai vrea să spui Alina:"Înainte...că mai este"!
duminică, 27 martie 2011
marți, 22 martie 2011
nu sunt
poţi să suni poţi să baţi să înjuri sau să strigi
să-mi aduci mariachi sau luna
am plecat
să mă tund sau să-mi las părul să crească
m-am mutat în Tibet sau la unul din poli
nu sunt
dar voi reveni ( dacă nu plouă) negreşit într-o joi
cu henna pe măini şi cu pielea albastră
să-mi aduci mariachi sau luna
am plecat
să mă tund sau să-mi las părul să crească
m-am mutat în Tibet sau la unul din poli
nu sunt
dar voi reveni ( dacă nu plouă) negreşit într-o joi
cu henna pe măini şi cu pielea albastră
vineri, 4 martie 2011
dragă alter 7
mea culpa
sunt rea uneori îmi plouă şi-mi tună am draci
şi pitici îmi filează o lampă e drept
dar nu azi fiindcă azi sunt cuminte
deşi toate portocalele sunt amare şi văd în carouri şi
şi aş putea să jur că toate tramvaiele verzi pleacă şi vin
fără oprire în capul meu aproape pătrat
pătrăţos pâtrăţit dracu ştie
n-am chef să îmi spui despre rai despre iad
despre ieri despre azi sau despre sfârşitul din douămiidoişpe
alintă-mă azi şi promit am să îţi fac un copil cuminte ca mine
după gripa asta nasoală şi după (neapărat după)sfârşit
sunt rea uneori îmi plouă şi-mi tună am draci
şi pitici îmi filează o lampă e drept
dar nu azi fiindcă azi sunt cuminte
deşi toate portocalele sunt amare şi văd în carouri şi
şi aş putea să jur că toate tramvaiele verzi pleacă şi vin
fără oprire în capul meu aproape pătrat
pătrăţos pâtrăţit dracu ştie
n-am chef să îmi spui despre rai despre iad
despre ieri despre azi sau despre sfârşitul din douămiidoişpe
alintă-mă azi şi promit am să îţi fac un copil cuminte ca mine
după gripa asta nasoală şi după (neapărat după)sfârşit
vineri, 25 februarie 2011
marți, 22 februarie 2011
liniştea ta
n-are rost să întrebi n-are rost să răspunzi
să strângi pumnii cu ciudă să plângi
insomniacă şi rea noaptea ştie
eşti sărac prea sărac fără mine
şi nimeni nu-ţi spune încotro curge
liniştea ta
să strângi pumnii cu ciudă să plângi
insomniacă şi rea noaptea ştie
eşti sărac prea sărac fără mine
şi nimeni nu-ţi spune încotro curge
liniştea ta
miercuri, 16 februarie 2011
următoarea poveste
"următoarea poveste va fi neapărat una de capă şi spadă"
spuneam uneori şi rădeam
pe atunci credeam că înţelepciunea vine odată cu primele riduri
cu firele albe sau cu un tranvai demodat tras de cai
şi mai credeam că sub armura aproape perfectă
nu pătrunde nimic şi nimic nu va şterge zâmbetul meu vanitos
dar vezi tu azi vorbesc despre vreme
indiferent dacă acolo adânc sunt fluturi sau draci recunosc
a nins peste teatrul nostru de umbre e frig şi poveştile vechi sunt prea terne
prea vagi
spuneam uneori şi rădeam
pe atunci credeam că înţelepciunea vine odată cu primele riduri
cu firele albe sau cu un tranvai demodat tras de cai
şi mai credeam că sub armura aproape perfectă
nu pătrunde nimic şi nimic nu va şterge zâmbetul meu vanitos
dar vezi tu azi vorbesc despre vreme
indiferent dacă acolo adânc sunt fluturi sau draci recunosc
a nins peste teatrul nostru de umbre e frig şi poveştile vechi sunt prea terne
prea vagi
miercuri, 2 februarie 2011
un alt anotimp
un asemenea ger n-ai simţit niciodată
este frig mult prea frig pentru inima ta
ca o valentină de hârtie glasată şi speri
încă speri
odată cuvintele tale erau porumbei ieşind din joben
iepuraşul de paşte sau un bănuţ de argint pitit
după urechea mea stângă dar acum este frig şi te rog
nu-mi spune
nu-mi spune nimic
în urechile mele răsună doar un prelung ţiuit
şi apoi ai putea să păstrezi ceva
din toată această spoială pentru următoarea poveste
următoarea femeie un alt anotimp
este frig mult prea frig pentru inima ta
ca o valentină de hârtie glasată şi speri
încă speri
odată cuvintele tale erau porumbei ieşind din joben
iepuraşul de paşte sau un bănuţ de argint pitit
după urechea mea stângă dar acum este frig şi te rog
nu-mi spune
nu-mi spune nimic
în urechile mele răsună doar un prelung ţiuit
şi apoi ai putea să păstrezi ceva
din toată această spoială pentru următoarea poveste
următoarea femeie un alt anotimp
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)